Capitolul I

24 6 0
                                    

După un an:

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

După un an:

Sunt la cafeneaua mea preferată aşteptându-mi prietena să vină să mergem împreună la muncă. În timp ce-mi verificam rețelele de socializare  văd ecranul telefonului cum se închide apoi apărând culoarea verde semn că mă sună cineva. Mă uit la apelant şi îmi dau ochii peste cap văzând că cel care mă sună este Evan.

M-a tot sunat în ultimile săptămani dar nu am vrut să-i răspund. După ce am aflat că m-a înşelat şi am stabilit că relația noastră se dăstramă mi-am cumpărat o casă si o pisică pe nume Zara, toate astea pentru a încerca să-l uit şi se pare că însfârșit am reuşit deoarece, acum nu mai simt nimic pentru el. Glisez bara verde şi duc telefonul leneşă la ureche, chiar nu voiam să-i mai aud vocea, aceea voce cu care îmi spunea cândva că mă iubeşte.

— Alo?

— Oh,Serafine,mulțumesc lui Dumnezeu că mi-ai răspuns! N-ai idee câte griji mi-am făcut!

— N-o mai lungi atât şi spune-mi ce vrei, ți-am dat inelul şi am hotărât amândoi că vom merge pe drumuri separate, de ce continui cu telefoanele, știi prea bine care-i situația.

— Serafine, uite, îmi pare nespus de rău pentru tot răul produs, am putea să ne întâlnim undeva, să lămurim nişte lucruri?

— Bine, accept dar, vreau ca noi sa discutam ca doi adulți și să-mi promiți că asta este ultima oară când mă cauți! Ne întâlnim la Brook's Caffe.

— Îți promit că este ultima oara când te mai caut! Ajung în 3 minute. Mulțumesc, Serafine!

— Doar, grăbeşte-te.

Îi închid şi-l aştept la masă gustând din cafeaua mea preferata. Exact aşa cum a spus, Evan ajunge in trei minute la cafenea. Mă observă şi vine spre mine zâmbind, dacă el crede că mă voi împaca cu el, atunci e clar a înnebunit. Se apleacă să-mi sărute obrazul dar printr-un gest ferm din mână îl opresc.

— Deci, despre ce voiai să discutăm?

— Serafine, îmi pare nespus de rău, nu am vrut să treci prin toate astea. Nu meritai să fii rănită. Dar ştiu că încă mai simți ceva pentru mine, nu ai cum să uiți relația noastră!

— Evan, dacă-ți părea rău nu făceai aşa ceva! Te așteptam in fiecare seara cu mancarea pe masă, încercam să-ți fac pe plac. Drace! De fiecare dată când voiam să facem dragoste îmi spuneai că ești obosit, ba că nu ai chef, când de fapt tu erai deja satisfăcut de secretară.  Ți-am acceptat cererea în căsătorie din iubire, cu intenția de a forma o familie împreună cândva, dar după toate cele întâmplate, nu mai simt nimic pentru tine decât repulsie.

— Sera, te rog, nu-mi face una ca asta. Orice bărbat greșește, cum să rezist când venea cu nasturii desfăcuți si fusta ridicată? aproape că se țipa la mine.

— Serafina. Îl corectez. Trebuia să privești inelul și să te gândești la mine, la femeia care îți făcea toate poftele și care te astepta loială acasă.

— Iubire, a fost doar o greşeală, o aventură dar eu pe tine te iubesc!

Îl văd cum scoate un inel de la spate şi pufnesc nervoasă în timp ce-mi dau ochii peste cap. Lumea se uita la noi şi ne filma. Cum îndrăzneşte să mă mai ceară în căsătorie după toate cele întâmplate? Și în văzul lumii, parcă forțându-mă să îi accept cererea.

— Serafine, iartă-mă! Vreau să fim din nou împreună, să formăm o familie! Te căsătoreşti cu mine?

Lumea aplauda. Ah, nemernic nenorocit, o să plăteşti pentru asta!

— Ştii ceva, păstrează-ți inelul şi minciunile pentru tine, nu, nu vreau să mă căsătoresc cu tine!

Lumea se holba la el ca la un film trist.
M-am ridicat si am plecat de acolo, nu-mi vine să cred cu câtă nonşalanță îmi spunea toate acele cuvinte. Cand am vrut să ies din cafenea am văzut-o pe Freya pregatindu-se să intre înauntru. Mă observă şi-mi zâmbeşte. Ies din cafenea nervoasă, aproape plângând, Freya venind în urma mea, speriată de comportamentul meu.

— Sera, ce s-a întâmplat? Doamne, ești mai palidă decât un mort! Acela e Evan? spune si arată cu degetul spre Evan care se ridică de la masă și cu o singură privire spre noi părăsește cafeneaua.

— Da, el e.

— Ce-ai făcut? Te-ai întâlnit cu nemernicul ăla? De ce nu gândeşti şi tu un minut măcar? Doamne Serafine, ești de groază! Ce a spus de arăți în halul ăsta?

— Mi-a zis că-i pare rău şi că mă vrea înapoi apoi m-a cerut în căsătorie şi l-am respins.

Îi spun eu ridicând din umeri dând dovadă de indiferență.

— Oh, doamne! Tipul ăsta are probleme mintale grave! Te rog, Serafine, ai grijă de tine și nu te mai întâlni cu Evan. Nu vreau să ți se întâmple ceva grav, știi cât țin la tine, nu aș suporta iar o Serafine depresivă sau mai grav, moartă!

Am îmbrățişat-o și ne-am urcat în maşină pornind spre firmă, asistenta mea anunțându-mă că va trebui să ajut un cuplu cu pregătirile pentru nuntă.

Odată ce ajungem la firmă, îmi bag maşina în garaj şi ies împreună cu Freya, ea urmându-mă în birou pentru a mă ajuta cu tinerii care urmeaza să-şi unească destinele pentru totdeauna, sper. Pornim spre biroul meu dar cănd să intru, o domnişoară cu burtica puțin cam prea rotunjoară şi mare se ciocneşte de mine vărsând paharul cu apă pe întreaga mea ținută. Oficial asta este o zi foarte proastă.

Iubesc din nouWhere stories live. Discover now