– ªobolaaaaniiii! am þipat cât mã þinea gura. Curtis, hai repede!
Uite unul acolo!
ªi am arãtat cu oroare înspre niºte tufe din spatele blocului.
– Uite ce mari sunt! am adãugat eu îngrozit. Mai ceva ca o pisicã!
– Hai, lasã, cã nu sunt chiar aºa de mari, zise Curtis care încerca
sã parã mai matur ºi mai echilibrat, dar oricum trebuie sã recunosc
cã aratã oribil.
Fiind crescuþi în Detroit, nu eram absolut deloc pregãtiþi pentru
viaþa într-un apartament bostonez. Prin camere, gândacii mãrºãluiau
nestingheriþi ºi era imposibil sã scapi de ei. Obsesia mea erau însã
ºobolanii care miºunau peste tot: prin spatele blocurilor, prin tufe
sau prin grãmezile de gunoi. Iarna, se strecurau pânã în subsolul blocului.
– Eu nu cobor acolo singur pentru nimic în lume, þipam de fiecare
datã.
Îmi treceau fiori pe ºira spinãrii numai când mã gândeam.
Câteodatã, vedeai ºerpi ieºind de prin tufe ºi încolãcindu-se
de-a lungul potecilor. Mi-aduc aminte cã odatã un ºarpe uriaº s-a
furiºat în pivniþa blocului ºi cineva l-a omorât. Zile la rând, ºerpii
au fost singurul subiect de discuþie pentru noi, copiii.
– Cicã un ºarpe a intrat acum un an într-un bloc ºi a omorât
patru copii, povestea unul.
– Te sugrumã ºi-apoi te înghite, se precipita altul.
– Da’ de unde! râdea primul. Te muºcã sau te-nþeapã ºi gata,
s-a zis cu tine.
Urmau ºi alte poveºti cu ºerpi ucigaºi. Bineînþeles cã nu le
credeam, dar prin simplul fapt cã le ascultam, eram speriat ºi
obsedat tot timpul sã nu calc pe vreun ºarpe.
Noi, copiii, eram mai toatã ziua pe-afarã, aºa cã ne-am obiºnuit
repede cu imaginea sticlei sparte, a gunoiului, a caselor dãrãpãnate
ºi a maºinii poliþiei fãcând raiduri prin cartier. Dupã câteva
sãptãmâni, totul ni se pãrea cât se poate de firesc. Nici unul dintre
noi n-a spus vreodatã ceva de genul: „Un om normal nu trãieºte în
asemenea condiþii”. Cred cã spiritul de unitate din familia noastrã,
întãrit de unchiul William ºi de mãtuºa Jean, m-a împiedicat sã mã
preocup prea mult de nivelul de trai din Boston.
Mama lucra mereu. Neobositã, ca de obicei. Rareori se întâmpla
sã aibã câteva clipe libere pentru noi, dar clipele acelea rãscumpãrau
tot restul. Începuse sã lucreze pe la familii mai înstãrite, îngrijind
copii sau fãcând menajul.
– Pari obositã, i-am spus într-o searã.
Se întorsese târziu de la lucru, era întuneric, iar cei la care lucrase
fuseserã zgârciþi la platã. Se rezemã de spãtarul scaunului, în holul
strâmt.
– Mersi de compliment! spuse încet, în timp ce îºi scotea pantofii.
Zâmbetul ei mã îngrijorã.
– Ce v-a predat azi la ºcoalã? adãugã cu voce la fel de înceatã.
Indiferent cât de obositã ar fi fost, nu uita sã ne întrebe de ºcoalã,
asta dacã eram încã treji când se întorcea de la lucru. Grija aceasta
pentru educaþia noastrã mi-a lãsat impresia cã ºcoala era pentru ea
ceva deosebit de important.
Aveam opt ani când ne-am mutat în Boston, dar eram mult mai
matur decât alþi copii de vârsta mea. Odatã m-am surprins
spunându-mi: „Ce mai viaþã la opt ani! N-ai nici o grijã, toþi se
ocupã de tine, nu trebuie decât sã te joci ºi sã te zbengui cât ai
chef”, pentru ca apoi tot eu sã continuu: „Ei, dar nici asta n-o sã
þinã la infinit... Sã mã distrez cât mai pot!”
Cu excepþia divorþului pãrinþilor, vârsta de opt ani a fost cea
mai frumoasã perioadã a copilãriei mele; în primul rând, atunci
am trãit cel mai fericit Crãciun din viaþa mea. Colindam magazinele
împreunã cu fratele meu, Curtis, în cãutare de cadouri, unchiul ºi
mãtuºa ne asaltau cu o mulþime de daruri, ca sã nu mai vorbim de
mama care, pentru a ne face sã mai uitãm de tata, ne-a cumpãrat
mult mai multe jucãrii decât în alþi ani. Jucãria mea preferatã era o
maºinuþã Buick cu anul de fabricaþie 1959, dar, dupã ce am primit o trusã de chimie pentru experienþe, Buick-ul a trecut pe locul al
doilea. Niciodatã pânã atunci ºi nici mai târziu n-am avut o jucãrie
care sã mã captiveze în aºa mãsurã; petreceam ore întregi cu
instrucþiunile în faþã, fãcând experienþe. Coloram hârtia de turnesol
în roºu sau albastru, fãceam cele mai curioase amestecuri ºi priveam
fascinat cum substanþa din eprubetã fãcea bule sau îºi schimba
culoarea. Mã prãpãdeam de râs dacã apartamentul se umplea de
un miros de ouã clocite sau... ºi mai rãu.
Tot la vârsta de opt ani am avut ºi prima mea experienþã religioasã.
Eram adventiºti de ziua a ºaptea. În acea sâmbãtã memorabilã,
pastorul Ford, un povestitor înnãscut, ºi-a ilustrat predica dinainte
de masã printr-o întâmplare. Într-o þarã îndepãrtatã, un medic
misionar ºi soþia lui erau la un moment dat urmãriþi de niºte tâlhari.
Aveau de învins multe obstacole: strãbãteau pãduri, se cãþãrau pe
stânci, dar nu se dãdeau bãtuþi. În cele din urmã, epuizaþi ºi cu
rãsuflarea tãiatã, s-au trezit în faþa unei prãpastii. Erau prinºi în cursã.
Deodatã au observat o deschizãturã în stâncã. Era destul de mare ca
sã ascundã în ea doi oameni. Când bandiþii au ajuns la marginea
prãpastiei, n-au gãsit nici urmã de misionari, de parcã-i înghiþise
pãmântul. S-au întors cãtrãniþi, înjurând ºi bombãnind tot drumul.
Ascultam povestirea cu sufletul la gurã, de parcã eu aº fi fost
cel urmãrit. Inima îmi bãtea sã-mi spargã pieptul de atâta încordare,
teamã ºi disperare. Abia dupã ce bandiþii s-au îndepãrtat, am rãsuflat
ºi eu uºurat. Scãpasem cu viaþã!
În încheiere, pastorul Ford a îmbrãþiºat într-o privire toatã sala
ºi a spus:
– Cei doi erau în siguranþã, ascunºi în crãpãtura stâncii.
Dumnezeu i-a ferit de primejdie.
Dupã predicã, am cântat „Stânca mântuirii” ºi pastorul ne-a
vorbit despre nevoia omului de a alerga la „Stâncã”, de a gãsi
liniºte ºi siguranþã în Isus Hristos.
– Dacã ne punem toatã încrederea în Dumnezeu, a spus el,
rotindu-ºi privirea peste salã, El ne va apãra.
Ascultându-l, mã gândeam la cei doi misionari. Într-atât mã
identificasem cu ei, încât la sfârºit mi-am spus: „Este exact ce
mi-aº dori: sã mã ascund într-o astfel de stâncã!”
Cu toate cã n-aveam decât opt ani, hotãrârea mi se pãrea cât se
poate de fireascã. Mã gândeam cã alþi copii de vârsta mea erau
deja botezaþi ºi, prin urmare, membri în toatã regula. La gândul
acesta, m-am hotãrât. Apelul pe care pastorul Ford obiºnuia sã-l
facã de fiecare datã la sfârºitul predicii, îndemnându-ºi ascultãtorii
sã-ºi predea viaþa lui Isus, ne-a propulsat, pe mine ºi pe Curtis, în
faþã. Câteva sãptãmâni mai târziu eram botezaþi.
Eram un copil destul de cuminte, dupã pãrerea mea. Boacãnele
pe care le mai fãceam nu întreceau niciodatã limitele tolerate. Totuºi,
mi-am dat seama cã aveam mare nevoie de Dumnezeu. În urmãtorii
patru ani, m-am strãduit sã practic tot ce învãþam la bisericã.
A mai existat ºi un alt motiv pentru care acea dimineaþã de sâmbãtã
a marcat o piatrã de hotar în viaþa mea: atunci m-am hotãrât sã
devin medic misionar.
Predicile ºi studiile biblice erau deseori presãrate cu povestiri
despre medici misionari care se aventurau în junglele Africii. De
fiecare datã când se spuneau astfel de povestiri, eram numai ochi
ºi urechi. Ascultam vrãjit cum doctorii reuºeau sã vindece bolile ºi
sã aducã bucurie în vieþile acelor oameni.
– Cred cã ºtiu ce mi-aº dori, i-am spus mamei în timp ce ne
întorceam acasã. Mã fac doctor. Mã laºi, mamã?
– Bennie, ascultã o clipã.
Ne-am oprit din mers ºi ea m-a privit în ochi, apoi, punându-ºi
mâinile pe umerii mei, a spus:
– Dacã Îi ceri ceva lui Dumnezeu ºi ai încredere cã El poate
sã-þi dea, atunci vei primi.
– Da, eu cred cã voi ajunge doctor.
– Atunci vei ajunge, a zis ea pe un ton rãspicat.
Având asigurarea ei, n-am mai stat deloc în cumpãnã: îmi
gãsisem idealul.
Ca majoritatea copiilor, n-aveam nici o idee despre ce ar trebui
sã fac pentru a ajunge medic, dar intuiþia îmi spunea cã, dacã
învãþam bine la ºcoalã, eram pe drumul cel bun. Pe la 13 ani nu
mai eram la fel de entuziasmat de perspectiva misionarismului,
dar n-am renunþat la ideea de a studia medicina.
Ne-am mutat în Boston în 1959. Doi ani mai târziu ne întorceam
în Detroit, oraºul nostru natal, ºi asta numai datoritã faptului cã
mama reuºise sã punã pe picioare situaþia noastrã financiarã. Avea
ea planurile ei – spera ca într-o zi sã ne întoarcem în vechea noastrã
locuinþã, pe care o dãdusem în chirie. Casa, cam de mãrimea unui
garaj mai spaþios, era una dintre acele clãdiri rectangulare ridicate
imediat dupã rãzboi ºi probabil n-avea mai mult de 90 m2
, dar era
situatã într-o zonã frumoasã, cu grãdini îngrijite ºi case la care
þi-era mai mare dragul sã te uiþi.
Timpul trecea, dar situaþia noastrã rãmânea neschimbatã.
– Încã puþinã rãbdare, ne liniºtea mama. Ne întoarcem noi în
casa noastrã. Deocamdatã nu ne putem permite, dar aºteptaþi numai
sã mai treacã ceva timp. Pânã una alta, ne putem folosi de banii de
pe chirie.
Nu trecea nici o zi în care sã nu aducã vorba despre casã. Îi
citeam hotãrârea în ochi ºi ºtiam cã, o datã ce-ºi punea în gând un
lucru, nu se lãsa pânã nu obþinea lucrul respectiv.
Ne-am mutat într-un bloc în apropiere de o cale feratã, dincolo
de care se întindea, cenuºie, umedã, dominatã de furnale ºi brãzdatã
de ºine, zona industrialã.
Locuiam la ultimul etaj. Mama se împãrþea în fiecare zi între
douã-trei slujbe: îngrijea copii, fãcea menajul ºi altele. Când era
vorba de treburi casnice, spunea:
– Mã descurc. Chiar dacã nu ºtiu ceva la început, învãþ repede.
De altfel, nici n-ar fi putut lucra altceva, pentru cã nu avea nici
o pregãtire. Fãcând însã aceste munci „de jos”, a ajuns sã cunoascã
foarte bine oamenii, ºi asta numai prin simþul ei foarte fin de
observaþie. Îi urmãrea cu interes pe cei la care lucra – majoritatea
oameni înstãriþi ºi bine vãzuþi în societate –, iar când venea acasã,
ne povestea: cei bogaþi fac ºi dreg cutare ºi cutare lucru, se
comportã ºi gândesc aºa ºi aºa... Tot timpul ne „aproviziona” cu
astfel de informaþii. „Lasã cã ºi voi veþi ajunge ca ei”, obiºnuia ea
sã spunã zâmbind, dupã care adãuga: „Ba chiar ºi mai ºi!”
Mi se pare destul de ciudat cã mama îmi inspira aceste idealuri
tocmai într-o perioadã în care nu eram prea strãlucit la ºcoalã, mai
exact spus, când eram codaºul clasei, poziþie pe care mi-am pãstrat-o
în toþi cei cinci ani de ºcoalã primarã.
În primii trei ani, la ºcoala generalã din Detroit, mi s-au pus
niºte baze solide. Când ne-am mutat în Boston, eu trecusem în
clasa a patra, iar Curtis era cu doi ani mai mare decât mine. Mama
ne-a transferat la o ºcoalã particularã a bisericii, crezând cã aici ni
se putea oferi o educaþie mai bunã, decât la o ºcoalã publicã. Din
nefericire, lucrurile n-au mers chiar aºa. Aveam numai note bune,
dar nivelul clasei era la pãmânt. Când ne-am întors în Detroit, la
vechiul sistem, am fost efectiv ºocat de diferenþã.
ªcoala din Detroit era frecventatã în majoritate de albi. Profesorii
erau exigenþi, ºi ceilalþi din clasã erau cu mult înaintea mea la
toate materiile. Spre disperarea mea, mi-am dat seama cã nu
înþelegeam nimic din ce se preda. Eram ultimul, codaºul clasei,
dar lucrul cel mai rãu e cã în Boston trãisem cu ideea cã eram un
elev bun.
Ca ºi cum n-ar fi fost destul de dureros cã eram ultimul din
clasã, mã mai cicãleau ºi colegii, fãcându-mi viaþa insuportabilã.
Aºa cum se întâmplã de obicei, dupã extemporale toþi comentau
notele celorlalþi. Nu se putea sã nu se audã din vreun colþ: „Las’ cã
ºtiu eu ce-a luat Carson!” „Ha, ha, un patru cât el de mare!” „Hei,
tãrtãcuþã, ai avut mãcar un rãspuns corect?” sau „A avut data trecutã
unul, ºi ºtiþi de ce? A vrut sã rãspundã greºit.”
Stãteam crispat ºi þeapãn în bancã ºi mã fãceam cã nu-i aud.
Voiam sã-i las sã creadã cã nu-mi pãsa, dar îmi pãsa poate chiar
mai mult decât trebuia ºi cuvintele lor mã rãneau, dar nu-mi puteam
permite sã plâng sau sã o iau la fugã. Când vedeam cã începeau sã
mã ironizeze, afiºam un zâmbet forþat.
Sãptãmânile treceau ºi eu ajunsesem sã mã împac cu gândul cã
eram codaºul clasei. „Asta e. Ce sã-i faci? Se vede cã sunt prea
prost.” Nu mã îndoiam deloc de asta, iar colegii cu atât mai puþin.
Deºi nimeni n-a fãcut vreodatã aluzie la culoarea pielii mele,
sentimentul de inferioritate mi-a întãrit convingerea cã negrii, pur
ºi simplu, nu puteau fi la fel de isteþi ca albii. Ridicam din umeri
ºi-mi spuneam cã trebuie sã accept realitatea: aºa a fost sã fie.
Parcã simt ºi acum tristeþea acelor ani. Cel mai dureros moment
l-am trãit cu ocazia unui extemporal la matematicã. Eram în clasa
a cincea. Ca de obicei, doamna Williamson ne spuse sã dãm fiecare
lucrarea la colegul din spate, ca s-o corecteze, în timp ce ea citea rãspunsurile corecte. Apoi fiecare îºi primea înapoi lucrarea
corectatã ºi, în timp ce doamna Williamson ne striga numele, noi
spuneam notele.
Extemporalul se compunea din 30 de întrebãri. Cea care trebuia
sã-mi corecteze lucrarea se numãra printre antipatiile mele.
Doamna Williamson începu sã ne strige numele. Atmosfera din
clasã devenise foarte încãrcatã. Stãteam nemiºcat în bancã,
plimbându-mi privirea de la tablã la ºirul de geamuri pe care erau
lipite figuri decupate din hârtie. În aer plutea un miros familiar de
cretã, iar eu mã fãceam tot mai mic în bancã, aºteptând cu groazã
sã-mi aud numele.
– Benjamin?
Doamna Williamson aºtepta sã-i spun nota.
– Nouã, am îndrugat eu.
– I-auzi! Bravo, Benjamin! (Pentru mine 9 puncte din 30 era
ceva incredibil.)
Dar înainte de a-mi da seama ce se întâmplase, am auzit-o pe
fata din spatele meu þipând:
– Nu „nouã”, „nulã”! Lucrarea e nulã, adicã nici un rãspuns nu
e corect.
Chicotelile ei au stârnit hohote de râs ºi strâmbãturi în toatã clasa.
– Ajunge! strigã învãþãtoarea.
Dar era deja prea târziu. Asprimea fetei mi se înfipsese ca o
sãgeatã în inimã. În viaþa mea nu m-am simþit mai prost ºi mai
abandonat ca atunci. Ca ºi cum nu era destul de rãu cã nu
rãspundeam niciodatã corect la lucrãrile de control, acum toatã
clasa – cel puþin aºa mi s-a pãrut – râdea de prostia mea. Îmi venea
sã intru în pãmânt.
Ochii mã usturau, dar n-aº fi plâns pentru nimic în lume. Mai
bine muream decât sã le dau ocazia sã vadã cât de mult sufeream.
Am afiºat imediat o atitudine indiferentã ºi, pânã la sfârºitul orei,
nu mi-am ridicat ochii de pe bancã, de la zeroul rotund din lucrare.
Aº fi putut rãmâne foarte uºor la convingerea cã aºa era viaþa,
crudã, ºi cã toþi se înþeleseserã sã mã persecute pentru culoarea
pielii mele, dacã nu s-ar fi întâmplat ceva care avea sã-mi schimbe
complet concepþia despre viaþã.
