Gardienii

19

      După ore de plâns în braţele lui Maia a adormit...

Acelaşi sentiment de deja-vu...acelaşi sentiment de îngheţ...aceleaşi țipete... O siluetă se apropie de ea. Nu îi poate distinge nicio trăsătură, însă ştie că privirea lui este aţintită asupra sa... Frigul îi acaparează trupul.

-

— Maia... Maia...linişteşte-te, vocea lui Fip e alarmată.

      Amândoi stau în mijlocul patului în şezut.  Fip o ţine în braţe şi îi şopteşte la ureche să se calmeze.  Fata inspiră adânc de câteva ori pentru a-şi reveni şi îşi şterge lacrimile care au navălit pe obrajii încă fierbinți.

— Vrei să îmi povesteşti? Se uită la ea mieros, iar vocea lui este de un calm de invidiat.

—Vreau aer , spune şi pleacă din cameră...

      Știe că nu e corect comportamentul său faţă de el, dar totul se întâmplă prea rapid şi simte că se pierde pe drum...iar visul acela nu face decât să se piardă şi mai mult...

      Două mâini îi cuprind umerii, iar ea tresare. Își dă seama că este Fip care se aşează în timp ce ea își lipește spatele de el. Îi simte respiraţia lângă urechea ei.

— Maia... Nu mă obliga să închid ochii de fiecare dată când te trezești plângând... ajuta-mă să te ajut.

— Mă cam doare mâna, recunoscu ea pentru a schimba subiectul.

— Cred că ceva s-a infectat acolo... Nu e normal să sângereze atât de mult după 2 zile Doctorul ala nenorocit nu a făcut altceva decât să se uite la ea și să o bandajeze. Spune tăios Fip în timp ce îi ia cu delicatețe bratul între degetele sale. Cred că ai nevoie de copci. 

— Nu, spune tresărind, nu suport acele...

— Bine, spune Fip într-un mod defensiv...nu te ambala... O să văd dacă îl pot convinge pe Egon, are puteri tămăduitoare. Deşi nu cred ca va fi o prolemă, având în vedere faptul că vrea să-ți intre în grații.

       Maia aproape își chiţăie nemulţumirea atunci când băiatul s-a îndepărtat de ea. Îşi scoate telefonul şi îi cere lui Egon să vină la apartamentul lor,  cu o voce autoritară.

— Nu dormea? Îl întreabă imediat ce îşi bagă telefonul la loc în pantaloni.

— Nu, el doarme cam o dată la o săptămână, nu prea simte nevoia de somn...păcat că e bătrân...îţi dai seama ce nopţi...

       Se opreşte când simte privirea încruntată pe care i-o aruncă Maia. De fiecare dată când Fip o sărută îi poate simţi dorinţa ascunsă,  ceea ce o face sa se simtă vinovată, iar ce îi spusese falsul Fip încă îi bântuia gândurile.

       Visarea îi este întreruptă de Egon care se apropie de ei. Fără să spună nimic îi desface bandajul, iar primul instinct al Maiei a fost să se retragă, totuşi nu o face.

       Bătrânul îşi pune mâna direct pe rana deschisă, un fior de durere  străbătându-i tot corpul Maiei. Înainte de a izbucni în înjurături asupra lui Egon,  Maia simte cum toată durerea dispare.

   — În vremea de astăzi răbdarea este inexistentă pentru voi. Data viitoare când aveți nevoie de asistență medicală, spune uitându-se încruntat la Fip, nu mai apelați la mine.

        Cu aceste cuvinte, Egon pleacă bombănind în barbă, lăsându-i pe cei doi într-o stare confuză și amuzată. Fip se apropie de ea şi o sărută încet.

   — Ar trebui să dormim, nu știm cât timp vom mai avea pentru odihnă, totul parcă o ia razna. Spune Fip calm în timp ce se îndreaptă spre pat.

      Noaptea pare mai lungă de fiecare dată când Maia se trezește după același coșmar ce devenise din ce în ce mai vivid. Cu toate că noaptea aceea fusese deja întreruptă o dată, asta nu a împiedicat să se întâmple din nou.

— Fip? Întreabă Maia pe un ton răgușit și speriat, nu îl putea simți lângă ea.

— Aici, aude dinspre fereastră vocea liniștitoare, iar pași rapizi și apăsați se apropie prin întuneric înspre ea. 

— Îngheț

      Nimeni nu mai spune nimic, iar o pătură se așterne deasupra Maiei, amândoi știau că somnul nu mai reprezenta o opțiune în ce mai rămăsese din noapte.