O dorinta criminala

Capitolul 3

Profitand de pregătirile pentru încoronarea împărătesei, Eliot reușise să se strecoare în camera ei unde a găsit cartea cu vraja descrisă de Anabelle împreună cu ramașițele poțiunii de care Vivienne nu a mai avut nevoie. Băiatul le adunase pe acelea, având grijă să țină minte unde era cartea și să lase totul în aceeași ordine în care le găsise.

Ceilalți membrii ai familiei Adsee erau împrăștiați prin palat. Katherine și Adrian le conduceau pe surorile lor la căruțe în timp ce Erik și Jeremy se gândeau la un plan de luptă, aceștia fiind în camera celui mai mare, deasupra unei mese pe care era întinsă o hartă a structurii palatului. Totul depindea de sincronizare.

-Fetele mele! -strigă împărăteasa Vivienne către Isabelle și Anabelle, care se îndreptau spre Erik și Jeremy să afle care era planul lor.

-Înălțimea voastră. -Isabelle se înclină în formă de respect, Anabelle copiind-o imediat.

-Oh, nu este nevoie de astfel de formalități! -exclamă Vivienne deși se vedea în ochii ei cât de mult îi plăcea să fie adresată astfel, chiar de către proprii copii. -Anabelle ai putea să te duci și să cumperi câteva buchete de trandifiri, cei mai frumoși pe care îi găsești? -femeia îi dădu fetei de 10 ani o pungă cu monede de aur, mai mult decât era necesar pentru cumpărarea unor flori. Fetița se uită către sora ei care dădu din cap aprobator, semn neperceput de Vivienne.

-Bine mama. O să vin imediat! -promise fata după care plecă alergând către florărie. Nu se va intoarce prea curând având în vedere că aceasta era aproape de ieșirea din cetate.

-Acum, Isabelle ai putea sa mă însoțești? Nu am mai vorbit de mult doar noi două. -fără să aștepte răspunsul fetei, împărăteasa a trecut pe lângă prințesă care trebui să o prindă din urmă.

-Într-adevăr, înălțimea voastră.

-Oh! Ce ți-am spus eu mai devreme? -o bătu pe fată pe umăr dar aceasta nu spuse nimic. -Ce crezi de prințul Leon?

Desigur... Prințul Leon, moștenitorul tronului regatului Abaylath, situat lângă ocean, un punct maritim și economic important, în special datorită poziției sale strategice de unde s-ar putea începe cucerirea continentului vecin. Desigur, încă mai dorea teren, Vivienne nu se sătura cu ce avea. Dar în același timp, Isabelle știa de sentimentele lui Katherine față de acest prinț. Era îndrăgostită de el după ce acesta a venit la un turnir la aniversarea ei de 14 ani, el având 17 pe atunci.

-Prințul Leon este un foarte bun călăreț și vânător, precum este așteptat din partea înălțimii sale. A fost antrenat de la naștere să mânuiască sabia, cunoștințele sale ca marinar și negustor fiind recunoscute si lăudate după navigările sale pentru a crea alianța celor trei roze.

'Cele trei roze' erau trei regate mici printre care și Abaylath, fiecare având ca însemn un trandafir, alb, roșu și albastru. Cu toate că erau de mici dimensiuni, regatele se evidențiau prin diferite trăsături.

Regatul Kalissa, sau cel al trandafirului albastru, era izolat între munți însă avea cel mai bun metal pentru arme, multiple mine de aur și cea mai pură apă dintre toate.

Și regatul Ariagan, care avea ca simbol trandafirul alb, era o națiune condusă de femei, bărbații fiind cei care făceau treburile casnice. Majoritatea femeilor erau vrăjitoare, iar cele care nu erau aveau grijă de puii de dragoni. Da, era țara dragonilor. Dar nu numai atât. Locuitorii din Ariagan aveau toți o conexiune cu animalele, făcându-le până pe cele mai sălbatice să li se supună, sau pe cele mai supuse să se asmută împotriva stăpânilor lor.

O alianță prin căsătorie cu Leon nu numai că i-ar oferi acces lui Vivienne la ocean prin Abaylath, dar ar obține și resursele celorlalte regate... Dacă nu s-ar răscula împotriva ei.