Don't leave me... [Yaoi]

*Capitolul 20*

Sigur nu se supara daca stau si eu putin.

Ce pot sa fac?

Sa ma joc? Neh, e prea de copii.

O sa intru pe whatsapp. Imi e mai usor sa vad daca imi da Hiro mesaj.

Nu am stiut ca Hiro era si el conectat.

Nu! Nu ii citesc conversatiile! Nu o fac! Nu-

Ce a vorbit el cu Misa?

"M: Ce faci?

H: Ce vrei de la mine?

M: Sa vad ce faci. Sunt fosta ta, totusi.

H: Bine. Tu?

M: Uite... ma gandeam la tine.

H: De ce te gandeai la mine?

M: Conteaza?

H: Da.

M: Mai stii cand ai venit la mine?

H: Acum cat timp?

M: Cred ca... patru sau cinci luni.

H: Da. De ce?

M: Stii ca am facut-o, nu?

H: Da.

M: Si mai stii ca sunt insarcinata?

H: Ce? Lasa-ma cu glumele proaste.

M: Hahaha... nu glumesc. Vrei poza?

H: Uimeste-ma.

M:

H: A...Nu... Nu stiu ce sa iti zic...

M: Daca nu ii spui lui Yuu, o sa o pun pe sora mea sa ii spuna.

H: Ai o sora?

M: Da. Si o cheama Megumi.

H: Sa nu te puna sfintii sa ii faci ceva.

M: Eh, e cam tarziu sa spui asta."

Stai... Megumi e sora Misei? Eu de ce nu stiam? Si de ce e Misa insarcinata cu Hiro? Cand s-a intamplat asta? Mi-a ascuns adevarul? Daca nu ma uitam, probabil nici nu aflam.

Ei s-au mai intalnit? Credeam ca pe mine ma iubeste. Am fost o simpla jucarie? Jucaria lui. E exact ca in trecut. Nimic nu o sa se schimbe. Credeam ca daca ma mut, o sa am alta viata. M-am inselat. Nu poti sa scapi de povara din spate. E lipita de tine. Trecutul o sa fie mereu pe urmele mele.

In urmatorul moment, am fost deranjat de bazaitul enervant al telefonului de pe birou.

Cine si ce mai vrea?

Primisem un mesaj de la un numar necunoscut. Era o poza. Am stat cateva minute sa ma gandesc daca sa apas sau nu, dar... pana la urma am facut-o. Am regretat. Inca regret. Am facut o greseala.

In poza aia blestemata erau... Megumi si Hiro.

Se aflau intr-o ipostaza... dubioasa.

Asta a facut si cu mine. Si aparent, nu doar cu mine. Mi-a promis. Daca nu o sa termin aici, trecutul o sa continuie sa vina dupa mine. O sa fiu ranit in continuare. Exista o singura metoda de a termina asta.

M-am dus pana in debara de unde am luat o sfoara rezistenta. Am cautat un loc potrivit unde sa o agat. Am legat-o de o bara. Mi-am pus capul in gaura facuta.

Adios, lume murdara.

~Hiro P.O.V~

Stateam linistit in camera de hotel, pana am primit un apel.

"-Alo?
-Dumneavoastra sunteti domnul Hiro Park?
-Da. De ce?
-In legatura cu Yuu Sakashi, iubitul dumneavoastra. Am cateva vesti de impartasit care pot pica mai dificil.
-Ce este cu el? A patit ceva? Este bine?
-Este...mort.
-Asta este o gluma. Misa v-a pus sa imi spuneti asta, nu?
-Nu cunosc pe cineva cu numele acesta, iar baiatul a fost gasit spanzurat acum cateva minute de catre o persoana care doreste sa ramana anonima. Nu se stie de cat timp este acesta mort dar dupa urmele si temperatura corpului, plus pielea si alte detalii as putea spune ca in jur de o ora jumate.

-Vin imediat in tara. Inca sper ca glumiti."

Am luat primul avion disponibil si pe cel mai scump. Eram disperat, pierdut si gol in interior. Simteam ca inima mi-a fost extrasa cu forta si in locul ei a ramas doar o umbra a acesteia.

~Acasa~

Ajuns acasa... mi-am vazut iubirea... Acesta nu respira, nu misca si nu ma privea,

-De ce m-ai lasat? De ce? De ce o faci? De ce...?

Am cazut in genunchi. Plangeam. Eram pe jumatate mort.

Acesta era al meu. Oare de ce s-a sinucis?

~Dupa cativa ani~

Il vizitez la mormant. El sta dedesubt. Ii e frig. Il visez noaptea. O iau razna. Simt cum o sa vina sa ma certe in orice moment. E suparat si ranit. Am ajuns in azilul de nebuni din cauza faptului ca aud voci care imi tot spun ca toti ma urasc si din cauza comportamentului meu agresiv. Rar ma lasa sa ies de acolo. Ce ma fac fara el, fara ingerul meu pazitor? Eu sunt motivul pentru care s-a sinucis? Nu imi mai pasa de viata mea. Vina ma macina prea mult.

Am traversat strada neatent. Ultimul lucru pe care l-am vazut... a fost o lumina alba.

Acum suntem impreuna. Pe veci.

Oare aici s-a terminat povestea lor?