Don't go

1.Inceputul nostru

Privirile lor erau indreptate spre mine in momentul in care am intrat in clasa.Am incercat sa-mi pastrez starea de calmitate,in timp ce inaintam spre catedra.
  Modul in care ma analizau si susotelile rautacioase ma inspaimantau.De ce?De ce sunt asa?Doar ce am pasit in clasa si deja ma judeca.
Nu e vina mea...nu eu am vrut sa fie asa...
Din cauza lor s-a intamplat asta...daca mama nu m-ar fi trimis la tata,in capitala nu ma mai simteam stanjenita si probabil ii scuteam de atata rautate.
-Domnisoara Park?Sunteti bine? Glasul ascutit al femeii trecute de varsta mijlocie,ma aduce cu picioarele pe pamant.
Aprob tacuta si nu indraznesc sa imi ridic privirea din podea.
  Doamna Ahn,profesoara de istorie,din cate am inteles,imi face o scurta descriere a noului liceu si al noii clase,urmand ca la final sa imi "ofere"dreptul de a ma prezenta.
M-am uitat stanjenita in clasa si ma jucam agitata cu bretelele de la ghiozdan.
-Eu sunt Park Jiyeon.Am inceput sa ma balbai.Ummm...pot sa iau loc in banca?Am spus rapid urmatoarea propozitie,privind-o rugator pe profesoara.
Dupa expresia fetei,am luat-o prin surprindere.
Si-a deschis gura pentru a spune ceva,insa un elev din prima banca de la fereastra a ridicat mana si a strigat numele acesteia.
Chiar daca era frumos,rupt din rai si scos din revistele de moda,ranjetul ce-l avea tiparit pe fata imi dadea senzatia ca pune ceva la cale.
-Da,Myungsoo.
-Ii pot adresa o intrebare noii colege?
Cred ca am avut dreptate.Imi spun in gand si astept sa ma afunde in si mai multe probleme.
Profa aproba,incrucisandu-si bratele la piept.
-Jiyeon-ssi...
Foloseste limbajul formal si pot simtii deja cum ceilalti se abtin sa nu rada.
Incep sa tremur si astept sa rosteasca intrebarea care pare ca intarzie intentionat.
-Ce reprezinta muzica pentru tine?Spune pe un ton degajat,privindu-ma.
M-a luat prin surprindere...niciodata nu mi-am pus aceasta intrebare...
Incerc sa gasesc un raspuns,insa nimic.
-Muzica....muzica e o modalitate buna de a ma relaxa.Creez pe moment un raspuns destul de penibil si refuz sa il privesc.
-Dezamagitor.Raspunse sigur pe el.
Nu ma asteptam la asta...intreaga clasa a inceput sa rada.Minunat!
-Liniste!Jiyeon poti sta langa Myungsoo.
Nu nu nu nu nu nu nu!
La auzul cuvintelor sale deja mi se facuse rau.Ma privea urat si imi facea semn sa iau loc in banca.
Mi-am muscat buza inferioara si cu pasi marunti m-am indreptat catre locul meu.
  Am asezat cu grija rucsacul pe banca,evitandu-i privirile pe furis ale colegului de banca.
Imi notez noul orar si sunt atenta la profesoara Ahn.Acesta este ultimul an de liceu si trebuie sa imi dau silinta mai mult. Vreau sa fac ceva cu viata mea,nu vreau sa depind de nimeni.Nu vreau sa ajung ca mama...nu vreau sa imi distrug viata asa cum a facut ea.
Imi voi da silinta sa ajung cineva.
Soneria ma trage din clipa de gandire si dau sa ies din clasa,dar o satena se pune in fata mea,privindu-ma superior.
-Ya,Park Jihyun!Ai tupeul sa te inscrii intr-un liceu de arte si vii cu un raspuns atat de patetic?!   Tipa,pronuntandu-mi numele gresit.
Inspir si expir.Zambesc calduros si imi intind mana in fata.
-Numele meu este Park JIYEON.Pronunt rastit ultimul cuvant,dupa care continui.Ma bucur sa te cunosc.
Pret de cateva minute a ramas in aceeasi pozitie,clipind des.
Am luat-o prin surprindere,stiu,dar prefer sa evit problemele abordand o tactica mai prietenoasa.
Intreaga clasa era atenta la conversatia noastra si pot sa jur ca acum ma considera nebuna...nu imi pasa.
-Daebak!Cred ca esti complet nebuna.Ya,ai incurcat azilul de nebuni cu acest liceu?Esti patetica.Rosteste urmatoarele cuvinte,iar ceilalti incep sa rada.
Imi retrag stanjenita mana si o ocolesc,insa cum soarta nu tine cu mine,ajung pe podea.
-Se pare ca tarancuta nu stie sa mearga!
-A primit ce merita,in fond nimeni nu se pune cu Suzy,ea e asul scolii.
-Ha,priveste a inlemnit de frica.Nu se mai ridica!
-Hahaha,cu atat mai bine,poate ca se va intoarce la casuta ei din mahala.
Incepeam sa ma satur de toate astea.Cuvintele acestora incepeau sa ma calce pe nervi.Cum isi permit?
M-am abtinut sa nu plang si am incercat sa ma ridic.Mi-am scuturat fusta de praf si priveam restul clasei cum se amuza pe seama mea.Nu puteam sa le permit sa imi vorbeasca in acest mod.M-am incruntat si mi-am deschis gura pentru a spune ceva,insa cineva mi-a luat-o inainte.
-Ajunge!Ati mers prea departe.