Nightshade

I

Pasi grabiti rasunau in toata
casa.Ghetele sale cafenii lasau urme
subtile pe covoarele impletite.Irene lua ghiozdanul mult prea mare pentru ea pe care il pregatise in spate,deabia tinandu-se pe picioare.Lasa foaia din mana sa pe vechea masuta de cafea din mijlocul camerei ,si isi trecu degetele  peste literele negre ,scrise de ea cu cateva saptamani in urma.Privi in jur, sufrageria prafuita cu fiecare bucata de mobila atat de familiara pentru ultima data ,si parasi casa in care si-a facut veacul timp de aproape 18 ani .

Dorea asta de mult.De cel putin un an
s-a pus serios pe planuit "evadarea"
din locul acela batran,in care era
parca intemnitata.Nu avea nici o idee ce se intampla in afara satucului ei ,de fapt,e mult spus:nu avea nici o idee ce se intampla in afara casei sale .Nu e ca si cum nu era interesata,oh,din contra,visa la necunoscut de cand era mica,insa "matusa" Vera nu o lasa sa auda si sa vada nimic din ce nu ar fi dorit ea.Femeia era multumita cu fata cu parul ca ghimbirul facandu-si treaba prin casa si citind,dar nu prea mult,ca sa nu prinda idei "revolutionare".

Roscata noastra insa,reusea sa mai discute cu vecinii din cand in cand,chiar s-a imprietenit cu Cyra,o fata cu parul auriu ,drept ca foaia ,ce a ajutat-o sa isi extinda orizonturile.Era o relatie frumoasa,ea ii aducea carti interzise de Vera pistruiatei si ii povestea despre Oras ,iar in schimb,Irene ii picta flori,peisaje,stele si tot ce ii dorea inima.

Tinea minte ca o data,cand a reusit sa obtina permisiunea sa plece din casa(lucru deatul de rar) a fost in camera ei,iar toti peretii erau plini de schitele sale. "Tu imi colorezi camera iar eu iti colorez gandirea.Mi se pare un targ bun" rosti ea zambid,undeva in memoriile fetei.

Insa acum,acel zambet nu mai exista decat in mintea ei,caci ,la scurt timp dupa ce Cyra a vizitat din nou Orasul,a fost data disparuta.Nu ar fi fost prima totusi,multi oameni din vecinatate au disparut insa nu toti au avut o asa calatorie,deci nu putea avea legatura,asa-i?

Se lasa seara,iar Irene se indrepta spre padurea din apropiere.Pleca pe intuneric ca sa nu fie vazuta de nimeni.Pentru a ajunge la destinatie,avea sa strabata granita verde ,lucru care era destul de dificil,considerand amploarea acesteia.Lumea in care traia era complicata,nici nu prea stia cum arata.Singurul ei reper era o harta ,primita de la vechea ei prietena."Meriti sa vezi lumea mai mult decat oricine" ii spuse ea.
O lacrima pitita in coltul ochiilor sai  azurii i se strecura pe orbaz cand grimasa zambitoare a Cyrei ii trecu prin minte.
Irene isi scutura capul aruncand gandurile despre ea intr-un colt intunecat al mintii sale."Ea nu mai e" isi spuse"Acum trebuie sa am grija sa nu dispar si eu"
Isi verifica inca o data rucsacul,plin ochi de apa si hrana,cateva haine aruncate la intamplare(caci majoritatea erau pe ea),niste bancnote pe care la acel moment le considera destule(mare greseala!)si peste toate ,agenda ei cu schite,note ,poezii si alte lucruri ce ii umpleau zilele anoste ale existentei.

Parca ezitand a inchis geanta si a pasit tematoare in fata .Si-a dorit necunoscut,acum il primea.Dar in carti,nu spune nimeni ce infricosatoare e de fapt schimbarea.Protagonistii par tot timpul siguri pe ei,sau se adapteaza repede,insa la acel moment,Irene se simtea magulitor de nesigura si speriata.Oare merita sa isi abandoneze caminul si oamenii care au crescut-o (mai mult sau mai putin),pentru o curiozitate puerila?Pentru ce?Pentru o dorinta prosteasca?Isi alunga aceste ganduri cand realiza ca daca ramane isi va trai toata viata in monotonie.Nimic interesant,acelasi lucru in fiecare zi.Aceasi nestiinta arzatoare,aceleasi intrabari ce ii macinau zilele.

Nu,trecuse prea mult timp fara sa aiba vreo idee pe ce lumea traieste.Desi Vera si sotul ei au avut grija de ea dupa ce ai ei au parasit-o,acestia nu i-au oferit niciodata iubire,nu i-au raspuns niciodata la intrebari ,darmite sa o lase sa descopere lumea.Erau mai mereu recu ca gheata,sau plecati de acasa,de altfel ca in noaptea aceea,deci n-aveau sa ii duca dorul.
Faptul ca nu ii era permis sa stea prea mult afara sau sa vorbeasca cu ceilalti copii a hranit si mai mult interesul pentru mediul in care traia.

Dupa un confilct mental,a ajuns la concluzia ca e cel mai bine sa plece.Si nu e ca si cum nu le-ar fi zis ,dimpotriva,le-a lasat o scrisoare semnata in mijlocul sufrageriei.Spera totusi sa fie gasita cand ea ar fi fost departe ,ca sa fie sigura ca nu vor incerca sa o aduca inapoi.

Intr-un final,fata strabatu una din poteciile pietruite ce duceau la padure ,si sari gardul ce despartea satul de aceasta.Teoretic era pus ca ursii sa nu se rataceasca pana in casa cuiva sau in toberoanele de gunoi de pe strada,insa practic,ea nu vazuse sau auzise vreun urs vreodata in zona.

Intra neincrezatoare dar fericita in desisul de stejari si isi aprinse lanterna pe care o purta in buzunar.Incet si sigur isi facu drum printre copaci ,simtindu-s pentru prima oara in viata ei recunoscatoare ca era asa scunda,deoarece nici macar cele mai joase crengi nu ii ajungeau in fata.
Dupa ce a inaintat o vreme,si-a lasat rucsacul jos,extenuata de greutatea acestuia si a scos harta din el.
O desfacu fiind foarte atenta,si facu ochii mari uitandu-se la ea pentru a suta oara.Atunci a realizat ca totul e real,ca ea chiar a fugit de acasa ,ca probabil nu se va mai intoarce si de asemenea ca e foarte intuneric in padure.Fiori i se urcau pe sira spinarii desi nu se poate spune ca era frig,mai ales considerand faptul ca fata cu ochi ca smaraldele purta cel putin trei straturi de haine.Si nu pentru ca ar fi fost un anotimp rece,primavara era un toi,doar ca stia ca nu ar fi avut loc pentru destule provizii cat sa ii ajunga cateva saptamanii.

Acum roscata avea privirea fixata pe harta,gandindu-se cu groaza cat de mult are de mers.Dar stia ca totul o sa merite in final,nu-i asa?