Fulgii parca se jucau in zborul lor zglobiu. Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul leganat al diminetii reci de iarna. Era un peisaj de vis. Cristale sclipitoare parca iti luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Fusese o noapte lunga si a nins mult. As fi vrut sa ninga si azi tot asa. Pamantul era acoperit cu margaritare.
Soarele strălucea in jos pe campii. O foaie alba curata de zapada, stralucea delicat, formand un peisaj de o frumusete pura. Ramurile erau dantelate, din cristale de gheata, spumante si stralucitoare, cum ar fi paietele de pe o rochie de petrecere. Gardul, ingropat intr-un strat de catifea alba, deranjat de urmele mici de pasari. Fructe de padure de pe copacii deabea pot fi vazute si florile stralucesc sub roua diminetii.
Padurea este tacuta - ceea ce o transforma intr-o priveliste frumoasa pentru a fi absorbita - dar totusi atat de tacuta.
Fulgii cadeau incet, incet si imi aduceau aminte pe rand ca azi era prima dimineata de Craciun. Un sentiment mai frumos ca acesta nu putea fi. Dar nu stiam ceea ce simteam. Daca era fericire sau melancolie, daca simteam ceva sau erau cateva emotii ce nu se mai indepartau de mine.
Un ciocanit in usa ma facu sa-mi iau privirea de pe frumosul peisaj din fata mea si trag repede perdeaua in fata mea, nu inainte de a soptii un „ intra” catre intrare.
Usa se deschise usor si dupa ea se ascunse Harry, ce imi zambii chiar daca parea putin adormit.
- Craciun fericit, Vanessa!
- Craciun fericit, Harry!
Vocea lui rasuna ca un clinchet in urechile mele, ceea ce ma facu sa-i zambesc. Se lasa langa mine pe pat, nu inainte de a ma saruta, ochii mei fiind atintiti asupra cutiei rosie frumos impachetate. Un cadou de Craciun.
Eram curioasa si voiam sa aflu ce se putea afla in ea.
- Uite, asta e cadoul meu pentru tine. Sper sa-ti placa! – il intinse rapid spre mana mea si mainile mele deja au cazut peste fundita ce cuprindeau cadoul.
O indepartez de restul cutiei si o deschid incet, ochii luminandu-se odata ce observ ca in cutie se afla o rochie. O rochie rosie. Ma ridic in picioare, odata cu mine si rochia si privesc cat de frumoasa era.
- Iti place? – soptii Harry cu teama, vazand cum doua pete rosii se ascundeau printre gropitele lui.
- E . . . E foarte frumoasa, Harry. Nu o pot accepta. Probabil a . . .
Ridica mana spre mine, in semn sa tac si se ridica si el in picioare in fata mea.
- Acesta e cadoul meu pentru tine si vreau sa-l accepti. O vei purta in seara la cina cu familia. Sper sa-ti placa. – imi spuse bland si apoi ma trase in bratele lui, pentru a ma putea saruta pe frunte.
Un zambet imi aparu deodata pe fata, stiind ca o voi intalnii din nou pe Gemma. Incepusem deja sa tin foarte mult la ea. Asteptam cu nerabdare sa o revad.
- Multumesc, Harry! – incerc sa cuprind bratele in jurul lui, ceea ce ma facea sa ma simt foarte mica fata de el.
* * *
Perspectiva lui Harry
Deja se intuneca. Era 6 seara si eram gata sa o intampin pe Vanessa la marginea scarilor si sa plecam impreuna. Era o seara cu adevarat speciala. Primul Craciun impreuna. Ceva mai frumos ca asta nu putea fi. Deabea asteptam ziua asta.
YOU ARE READING
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfiction“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
