Vampirul din liceu

V2-Capitolul 2

   A doua zi. Nici nu as vrea sa ma ridic din pat, dar trebuie sa termin liceul ca sa fac ceva in viata si sa nu stau in casa parinteasca pentru o vesnicie. Il am exemplu pe Jacob. Dupa ce a terminat liceul, a intrat la drept și o are alaturi pe iubirea vietii lui.

    Ma ridic din pat si merg la liceu. Mama e la munca. Detine un magazin de rochii de seara si trebuie sa il gestioneze. Este o adevarata femeie de afaceri. Ajung la liceu. Nu s-a schimbat nimic inafară de copiii de clasa a 9a care au venit. Poate au venit si in clasa mea copii noi. E o singura cale de a afla, dar mai intai trebuie sa imi iau manualul de istorie.  Intru in clasa si ma asez in  banca mea. Ma uit in jurul meu. Toti elevii din clasa sunt noi. De ce au plecat ceilalti? Si de ce aproape toata clasa. Asta nu va ramane asa. O sa aflu de ce s-a intamplat asta. Ma ridic din banca si fac cativa pasi spre iesire cand in clasa intra noul profesor de istorie, care e ... Derek!!!!!! Incredibil. Cat de departe va merge tipul asta? Cred ca va ramane de vazut. Ma intorc in banca mea. De la spate imi dau seama ca zambeste. O sa imi ceara socoteala pentru asta.

-Buna dimineata! Eu sunt noul profesor de istorie. Numele meu este Derek Stone.  Nu avem timp de pierdut. Sa incepem lectia.

  Dupa ce s-a terminat ora de istorie, ma duc la secretariat. Derek nu poate fi profesorul meu! Cred ca visez. Ma pisc de mana si imi dau seama ca asta este realitatea, din pacate.

-Buna ziua! As vrea sa ma transfer la alta clasa.

-Imi pare rau, dar nu se poate. Toate salile sunt pline, inafara de cea de matematica, dar nu te poti transfera pentru ca tu esti pe uman. 

-Bine.

    Plec de la secretariat cu coada intre picioare. Ma duc la vestiarul meu si imi pun manualele. Nu se mai poate intampla ceva mai rau. Inchid vestiarul si il vad pe Raymond. El nu avea cea mai mica idee referitor la ce s-a intamplat. E mai bine ca nu stie.

-Buna! Ce-i cu fata asta trista?

-Nimic. M-am trezit cu fata la cearsaf. Atata tot.

-Stiu ca nu imi spui adevarul, dar nu-i nimic. Ne vedem in pauze.

El pleaca spre sala de clasa. Derek  este in spatele meu. O sa ma lase in pace? Pana la urma el m-a parasit, nu invers. Trebuia sa se gandeasca de doua ori inainte sa spuna acele cuvinte. Asta ma scoate din sarite.

-Nu crezi ca este posobil sa exagerezi? Sunt destul de sigur ca nu sunt asa de rau.spune Derek 

-Nu e destul ca sunt obligata sa te vad in fiecare zi?

-Nu.spune el privindu-ma in ochi.

Nu inteleg ce are el cu ochii mei. Daca vrea sa para profund ii iese, dar nu vad rostul. Pur si simplu nu il inteleg uneori.

-Trebuie sa ajung la ore.

-Asta nu este o problema. Ti le-am motivat eu. Ai toata ziua libera datorita mie. Ai putea sa imi multumesti.

-Zi mersi ca nu te lovesc.

-Sti ca sunt camere de filmat, nu-i asa? 

-Dar nu si pe holul asta. Mai bine as pleca pana cand situatia nu devine urata.

Eu plec. Ies din liceu si merg acasa. Am nevoie de putina liniste. Ajung acasa si merg la subsol. Este izolat fonic. Daca tipi aici nu te aude nimeni. Pe podea sunt cateva pete de sange. Acum  inteleg de ce tata nu ma lasa sa intru aici. Cred ca as putea tranforma locul asta in ceva tare. Se pare ca pana la urma Jacob nu va primi locul asta. 

Peste o saptamana. 

 Am transformat locul asta. Am pus mocheta rosie, am construit o scena, cumparat un microfon si boxe, o canapea rosie si un bar cu trei scaune. Imi place cum a iesit. Nu zici ca este acelasi subsol. Merg in camera mea si sar pe geam. Sunt chemata de Sef. Trebuie sa ma prezint la datorie. Ajung acolo si ma duc direct in sala tronului. Seful ma astepta. 

-Rose! O placere ca intotdeauna, dar din pacate nu am vesti bune pentru tine.

-Poftim? V-a spus Hans ceva pentru ca in acest caz o sa am grija de el.

-Nu. Recunosc am fost surprins cand am auzit ca l-ai lasat pe Derek liber.

-Dar ...

-Niciun dar. Trebuia sa il lasi aici ca sa isi ispaseasca pedeapsa pe care o are.

-In apararea mea as vrea sa spun ca din cauza lui Raymond a scapat. Nu aveti degand sa ii cereti lui socoteala pentru asta, nu mie pentru ca nu sunt vinovata. Daca nu ma credeti o sa plec si nu o sa ma mai intorc.

-Rose, nu e nevoie de drama. Daca nu incetezi, o sa te inveti minte sa nu ma contrazici.

-Nu imi pasa! Imi apar dreptul la nevinovatie pana la proba contrarie!

-Garzi! Tineti-o! Va invata ca nu trebuie sa se indoiasca de judecata mea.

  Din toate partile apar vampiri. 

-Serios? Doar atat poti? Aveam asteptari de la tine. 

-Si eu de latine si pana la urma amandoi suntem dezamagiti. 

-Suntem  chit. Vreau sa stiu cum ai degand sa ma pedepsesti? Chiar vreau sa stiu.

El scoate din semineu o furca incinsa cu o emblema. 

-Asa se insemneaza vacile, iar eu nu sunt o vaca.

-Stiu.

-Ranile vampirilor se vindeca instantaneu. Nu ii vad rostul.

-Chestia e Rose ca nu poti sa scapi de emblema care ti-o face.

 Eu inghit in sec si fac ochii mari atunci cand ma uit la furca inchinsa. Seful se aproprie cu ea de mine. Imi vine rau. Imi inchid ochii. Doar o secunda ii ia ca sa ma "insemneaze" pe piept. Ustura ca naiba! 

-In alt loc nu puteai? Fix pe piept. Cum o sa mai port tricouri?

-Se aproprie iarna. Cine mai poarta tricouri? Si nu e problema mea. Dispari din fata mea!tipa el

-Cu cea mai mare placere.

 Plec de aici. Ma plimb prin padure prinsa in ganduri. Acum ca ma gandesc ce ma fac daca afla mama? Imi vine rau. Imi fac vant cu mana dreapta. Se innopteaza. Nu vreau sa merg acasa fara sa am macar o idee pentru ascunderea cicatricii. Sunt aproape de casa in copac. Zbor pana sus, ma intind si imi inchid ochii ramanand pe ganduri.