Am încercat.
Știi cum e să fi pierdută? Nimeni să nu fie în jurul tău... Să se întâmple ceva cu tine , să se întâmple multe , dar nimic. Să nu mai simți nimic. Să nu poți plânge , să nu poti striga , să nu te miști. Să te prefaci și să taci. Iar persoana iubită alcătuită din miliarde de stele să stea lângă tine. Să se uite sau mai clar sa te uite.
Sa plutești prin gol. Singură , iar după să apară un gând. Undeva departe , o amintire frumoasă. Ma îndrept spre ea și... dispare. Apari tu , Ethan dar să taci , iar eu să plâng...Doar tu mă puteai salva și nu o faci. Doar tu.
-Iubito... am tresărit si mi-am încolăcit picioarele în jurul băiatului de care am devenit dependentă. Cum se simte? M-a întrebat cu o urmă de tristețe în glas.
-Magic. Am murmurat așezându-mă mai bine în brațele sale.
——————————————————
Buuunnn , asta e și surpriza. Cred că acesta este unul din cele mai profunde capitole ale mele...
CITEȘTI
Ethan - Volumul 1
Short Story,,-Blondo , ai o țigară? O voce răgușită mă scoate din gândurile mele. O pereche de ochi negri mă studiază din cap până în picioare , privirea lui oprindu-se preț de câteva secunde la țigara dintre buzele mele crepate. -Sigur. Am răspuns politicos...
