ᴘᴏᴠᴇsᴛɪ sᴄᴜʀᴛᴇ ᴅᴇ ɢʀᴏᴀᴢᴀ

cap.127

Era o noapte senină de primăvară. Eu stăteam în patul meu, iar mintea îmi zbura. Era foarte intuneric. In preajma mea se aflau doar niște jucării mai vechi... In coltul camerei era așezat pe un scaun un urs panda, fiind jucăria mea preferat. Totul era normal pană ce aud un sunet ciudat și un scârțâit. Scot un tipat scurt. M-am adăpostit sub  pătură. Am stat ceva timp acolo pană ce m-am mai liniștit. Poate imaginația îmi juca feste, eram cam obosita. Dar am greșit din nou...am auzit acel sunet, doar ca mai puternic. Am prins curaj și m-am ridicat din pat. Jucăriile erau așezate la locul lor, totul normal. Doar ca ursulețul lipsea. Am simțit cum cineva mă bate pe umăr. Când m-am întors era chiar acolo, dar cu un cuțit în mana.