Această poveste este despre o fată care își descoperă cele mai ascunse puteri, fiind orfană, nu știe de unde le-a căpătat, așa că poartă nenumărate discuții cu bunica ei alături de care a locuit timp de 3 ani...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Într-un orășel din Europa mă aflam eu, Maria. Acolo am ajuns după moartea părinților mei, într-o căsuță modestă, la bunica Alice. Adevărul este că nu prea o cunoșteam, dar ea era singura rudă de care auzisem vreodată,când am ajuns acolo și am dat ochii cu ea, mi s-a făcut pielea de găină. Parcă o cunoșteam de mai mult timp, deși am văzut doar câteva poze cu ea când aveam 6 ani, în timp ne-am acomodat una cu alta și am început s-o ajut cu treburile gospodărești și bine înțeles mergeam la liceu, eram prin clasa a 11-a când ajunsesem la ea acasă. După mai mult timp văzusem câteva cărți pe masa din bucătărie, ciudat e că nu păreau cărți de rețete. Erau vechi, pline de praf și apăreau din ce în ce mai multe în fiecare zi. Cât Alice era plecată începusem să citesc din fiecare. Adevărul era că aveau câteva povești ciudate despre creaturi, diverse, fiecare cum pot fii ucise sau imobilizate. Dar am continuat să citesc, îmi stârneau interesul. La 3 zile după ce le-am terminat pe toate de citit apăruse una nouă, una care făcea cât toate la cât de groasă era. Singura problema era că nu o puteam deschide, de ce? Ei bine, avea un lacăt. Partea proastă era că eu născută curioasa, m-am strecurat în camera lui Alice sa scormonesc după cheie. Și ce să vezi, nu am găsit nimic. Liceul de aici e prea pustiu uneori și nu prea înțeleg de ce, sunt la ora de matematica, cu toții iubim matematica ( adormeam pe masă), oricum ar fi, singura mea prietena era o fată superbă cu ochi albaștri și par auriu, subțirică, cu pistrui, o bună ascultătoare, Andra. Ea e un fel de înger picat din cer care mă face pe mine să râd în fiecare zi. Astăzi începusem semestrul II și așteptam vacanța, nu mă săturasem. Aș fi vrut dacă s-ar fi putut să am tot anul vacanta. Oricum ar fi, iubirea mea pentru școală este "necondiționată " și ca să vezi, dacă tot ziceam că liceul este pustiu, avem 3 noi colegi, care arată aproape la fel de bine ca dansatorii la bară, numai că ei nu cred că preferau dansul la bară. Prima impresie mereu o faci după aspect. După cum spuneam, acești 3 diavoli apăruți de nicăieri mi-au captat atenția, unul blond cu ochii verzi, înalt, puțin palid, Andrei, altul cu ochii mari și negrii, cam la fel de înalt ca mine, eu având 1.70, par castaniu și un zâmbet drăcesc,Alex, iar ultimul cu ochii căprui și par negru și o față sculptată parcă, Victor. In pauza dintre mese ne-am așezat eu și Andra la cantina, la locul nostru special, undeva in partea din stânga lângă geamuri. După ce ne-am așezat, au apărut și cei 3 drăcușori cerând și ei un loc alături de noi, cert este că nu mă deranja,dar mai erau atâtea mese libere în încăpere încât mă bufnise râsul. Am lăsat-o așa și am făcut cunoștință cu fiecare. Erau glumeți și deschiși in orice subiect, doar despre trecutul lor nu erau prea deschiși. Ceea ce e de înțeles, doar ce ne-am cunoscut. După ore Andra plecase cu tatăl ei sper casa iar eu am mai rămas puțin să îmi strâng hainele din vestiar. Aparent am stat prea mult pentru că începuse ploaia, unde să te duci pe ploaia asta? Dacă răceam, cel mai probabil urma să beau ceva ceai cu gust de melci de-al bunicii și nu aveam nevoie de asta. Așteptam in fața ușii de la intrarea scolii să se oprească ploaia, când am simțit o mana pe șold și una pe gură. Ce să vezi, negru peste tot. Nu mai vedeam nimic și abia dacă îmi simțeam vreun mușchi, să fiu a dracu dacă știu ce s-a întâmplat. Peste ceva timp, mă trezesc pe o canapea ciocolatie, într-o cameră slab luminată, pe jos erau așezate într-un cerc diverse cărți deschise pe undeva pe la mijloc. Fiecare avea sub ea un simbol. Partea proastă era că doar vedeam,de mișcat nu prea puteam. Dracu știe de ce. Pe fundal se auzeau câteva voci, îmi păreau cunoscute.
-Ce facem acum? A fost ideea ta s-o răpim, nu puteam să îi spunem pur și simplu? Acum e posibil să facă un scandal din cauza ta. - Taci, dacă te aude o încurcăm. Trebuie să îi explicăm, dar nu știu cum...e încă fragilă. Nu știm dacă are suficienta putere în ea pentru misiunea asta. - Te rog, nu degeaba se zice în cărți că ea le doboara pe toate. Nu are cum să fie fragilă, poate doar la aspect pare așa,dar te asigur că e mult mai mult de atât. Trebuie să îi spunem, trebuia să îi spunem de la bun început. Dar tu ai avut ideea geniala s-o luam pe sus. Știam, știam cine erau persoanele, dar parcă le cunoașteam de ani buni, nu de o zi...
