În Numele Gândului(fanfic naruhina)

Suspiciuni nefirești

Pov Naruto:
Împărțim îmbrățișări,săruturi și viața de parcă mâine am muri pe neașteptate.Totul e ca într-o poveste care deabia așteaptă un final fericit,a început totul printr-o privire o scânteie a fost aprinsa apoi o poveste de dragoste cu suișuri și coborâșuri dar acum suntem împreună și asta e tot ce contează!O iubesc pe Hinata extrem de mult și nu îmi pot imagina viața fără ea.Ea e tot pentru mine și de acum îmi imaginez copii noștri:Un băiat care seamănă cu mine aproape la tot inafară de atitudine și o fetiță cu ochii albastri și parul negru ca al Hiantei.Debia aștept să fac 18 ani și să o cer de soție pe femeie care mi-a schimbat viața.
Stau pur și simplu și admir îngerașul care sta lângă mine pe pat singura dovadă a vieții ei fiind ridicarea burții.Ii admir și cel mai mic punct al ei,tot n-o s-o mai pot satura niciodată de ea.
Mă ridic încetișor din pat și pornesc spre baie,după închizând ușor ușa.Imi dau tricoul jos urmând pantalonii apoi intru în dus.Mă spăl pe cap cu un șampon și pe corp apoi ies din dus doar cu un prosop în jurul meu,mă șterg,mă îmbrac și ies din baie punându-mă înapoi lângă ea.O iau în brațe și adorm din nou lângă ea.
După încă doua ore,ea se trezește și se uita cu acei ochii mirifica în ai mei:
-Neata iubito!!!
-Neața pui,ce faci?Spune sărutându-mă.
-Privesc un înger care îmi luminează zilele!!spun iar ea roșește puternic și apoi se ridica din pat și se duce spre baie și spune că fuge la dus.Eu mă ridic din pat,îl aranjez și deschid televizorul dar aud telefonul Hinatei.Fug spre el și îl iau și văd niște mesaje necunoscute:
Curvo,unde ai fost aseară?La el nu?Ti-am spus că îl omor dacă nu te desparți de el,tu chiar vrei să asiști la înmormântarea lui?Am fost la tine acasă și nu erai,să vezi ce o să îți fac!!!Ești o mare proastă,ca mama ta!!
Ne întâlnim diseară și să nu întârzii!!Ne vedem în parcul central unde discutăm ultimele detalii.Daca întârzii te bat pana nu știi ce-i cu tine!!
Îi inchid telefonul și mă pun pe pat speriat....De ce nu mi-a spus nimic Hinata?
Hinata,iubito sper să nu fie ceva rău!!!O va iesind de la dus îmbrăcată la fel dar cu parul ud:
-Hinata,iubito acoperă-te să nu răcești!spun luând un prosop și venind spre ea.O frec cu prosopul pe cap și apoi privirea îmi rămâne fixata pe buzele ei,și apoi o lipesc de perete sărutându-o apăsat.Ea îmi pune mâinile în par și eu o sprijin de mine,picioarele ei fiind în jurul abdomenului meu.Ne sărutam de parcă ar fi sfârșitul lumii,completându-ne perfect.Ea îmi geme numele și eu o iau și o pun încep pe suprafața patului,încă sarutând-o.Ea îmi mângâie spatele,iar eu cobor cu sărutările fierbinți pe gâtul ei.Ea îmi geme numele de foarte multe ori,terminând sărutul apăsat cu un semn pe gat aproape de claviculă.Zambesc mulțumit și o prind de mâini,și apoi coborâm jos la micul dejun.Mama și cu tata se uitau la un film și când ne văd sar repede la întrebări:
-Cum a fost?
-Ce să fie?Spune Hinata nedumerită.
-Acțiunea în camera voastră....spune tata cu un zâmbet persever.Mama îi da peste picior cu o palmă iar el rade.
-Minato,lasă copii!
-Dar ce am făcut iubito?Doar am bătut un apropo.
-Lasă apropourile dacă nu îți dau cu o tigaie în cap.
-Bine iubito!
-Copii,aveți mâncare pe masă în bucătărie.
Noi fugim în bucătărie și vedem pe doua farfuria niște sandvișuri cu brânză topită.Eu nu apuc să spun un cuvânt că ea mi-o ia înainte și începe să mănânce:
-Mai ușor pui!spun curățând o parte a gurii ei cu un șervețel.
-Scuze dar îmi plac la nebunie sandvișurile cu brânză.
-Aaa a ok!spun punându-mă jos pe scaun și începând să mănânc.După ce am terminat,iau farfuriile și le duc în chiuvetă.Ea mă urmărește și își plasează mâinile pe soldurile mele mai apoi să urce cu ele:
-Stai cuminte astfel nu o să mă mai pot controla!spun.
-Dar nici nu era nevoie să te controlezi.....spunea și mă săruta pe gat apăsat.
Eu nu mă rezist așa ca o urc pe blatul la bucătarie si încep să îi devorez gura.Dupa doua minute aud niște aplauze și îmi văd părinții în pragul bucătăriei.Hinata roșește puternic și se ascunde în bluză mea așa ca o dau jos o prind de mijloc:
-Scuzați-mă dar eu trebuie să fug la mine acasă,nu mai pot să stau!
-Ce prostii vorbești acolo,iubito?Spun.
-Scuze dau am și eu o casă a mea știi si...
-Înțeleg....hai să îți iei telefonul si să te conduc.
-Mi-l iau singură iub mersi!Spune și urca sus.Eu mă pun pe scaun și o aștept.
Hinata pov:
Urc sus în camera lui și îmi văd telefonul pe noptieră,îl pescuiesc și îl deschid.Vad un mesaj de la nenorocit și incremenesc cu telefonul în mână iar din ochiul drept îmi scapă o lacrimă.Nu îmi vine să cred,nu pot să fac nimic,va trebui să mă despart de viața mea si să mă mărit cu un nenorocit pentru a-i restabili clanul.
Cobor jos și văd familia Uzumaki stând și discutând despre știri,el ma vede și mă îmbrățișează.Stăm asa și îmi curge o lacrimă când îi dau drumul,apoi îl sărut apăsat și ies din casă cu el pe urmele mele:
-HINATA,STAI!Spune el iar eu continui să fug.
Intru în casă și blochez ușa iar el sună disperat:
-Hinata deschide ușa sau o sparg!Nu mă pune la încercare.
-Naruto-kun te rog pleacă!!
-Hinata,dacă tu crezi că te voi lăsa să te căsătorești cu nebunul ăla te înșeli amarnic,te voi iubi,proteja urma orice ar fi!Hinata tu ești a mea!Iar eu sunt al tău!Dragostea noastră poate învinge orice ai uitat?Spune el.
-Imi pare rău!Spun și încep să plâng.
-Hinata de ce nu mi-ai spus?Știi că te-as fi înțeles,te rog deschide ușa și hai să discutăm promit că nu îți fac nimic și nu o să despart de tine dacă asta crezi!
Mă ridic de jos și îi deschid ușa iar el pășește în casă,eu sarindu-i în brațe și dând drumul la un hohot de plâns.
-Gata,gata nu mai plânge îngeraș!!Știi că urăsc lacrimi în acești ochi superbi!Spune el și îmi șterge lacrimile de sub ochi.
Mă ia de mana și mă conduce spre canapea,în final punându-ne amândoi pe ea.
-Hinata,spune tot ce știi!!
-Naruto-kun......
-Hinata,am spus ce aveam de spus.
-Ok,păi pe el l-am cunoscut când aveam 4 ani,De fapt clanurile noastre nu aveau cine să le conducă mai departe așa că tata m-a dat pe mine lui și când fac 18 ani să mă căsătoresc cu el.Eu am refuzat și la vârsta de 12 ani am fugit de acasă,de frica ca el să nu mă răpească.Dupa vreo doua trei săptămâni,am fost adoptată de o familie bună,care m-a găsit întâmplător pe stradă,si ma îngrijit și crescut pana la vârsta asta.La petrecerea mea de 16 ani el a venit și mi-a omorât și părinți adevărați,părinți adoptivi,soră,unchi,văr,în fata mea.In ziua aceea am jurat că ma voi răzbuna și n-o să mai iubesc pe nimeni niciodată.Până la tine,tu ai reușit să mă accepți așa cum sunt,și mă iubești necondiționat.Revenind ziua aia a fost dea dreptul monstruoasă,în ziua aia mi-am îngropat toate rudele și inima mea cu ele.spun plângând în hohote.Nu aud niciun sunet apoi îi simt brațele în jurul meu.
-Liniștește - te sunt cu tine și voi fi mereu!Spune și mă îmbrățișează strâns.

-Mulțumesc mult!!spun.
-N-ai pentru ce!
Crăciun fericit,frumoșilor!!
Și un an nou fericit!!