7. La roșcată.

81 16 8
                                    


Era deja ora 15'44. Mă schimbasem de hainele cu care lenevesc prin casa,luându-mi un caiet si evident,pixul de la vulpiță.

Mă incalasem,punandu-mi deasupra un hanorac,căci afara nu era foarte frig.

Ieșind din casă,mã gândeam dacă am dezvoltat o obsesie pentru roșcate. Gasesc mai multe porecle draguțe pentru ele.

Ajuns in fața porții,sunasem la sonerie.

După un timp,ușa principală se deschise,ieșind vulpea.

Îmi deschise poarta,salutându-mă.

Intrasem in casa,unde ma descaltasem,urcand mai apoi,la etaj,ij camera ei.

-Frumoasă cameră,spun admirând-o.

Era chiar frumoasă. Pereții erau de un verde pal,la vel ca si draperiile. Era ceva mai serioasă,însă, pentru o fată de clasa a 11-a era ideala.

O fată cu pixuri roz. Sau mai bine zis,un baiat cu pix roz.

In fine,devin putin paranoic,insa mereu am pus accent pe culori. Da,poate suna ciudat,insa nu mi-au placut niciodata rozul sau albastrul.

Dupa mine,verdele e culoarea cea mai linistitoare,care te face sa te face sa te gandesti la o pajiște VERDE cu multe flori VERZI. Ce frumos.

-Ia loc,spuse roșcata privind al doilea scaun de la biroul verde.

Doamne,locul ăsta e minunat. Toul e verde.

Mă așezasem,aceasta incepând sa deschidă vreo 3 cărți de franceză.

-3 cărți..?

-Gramatica,literatura si teste.

-Oh,ă...bine,să-ncepem.

***

Se făcu ora 18:30. Știu,era vorba doar de o ora jumătate, insa,pe langa faptul ca am pierdut notiunea tinpului si ca vreo ora m-a ajutat sa pronunt corect anumite cuvinte c-un accent penibil,m-a ținut,cum s-ar zice,peste program și chiar ii mulțumesc.

-Bun păi,se pare c-am uitat sa verific ceasul,spuse aceasta.

-Pentru mine n.a fost nicio problema. Ba chiar iti mulțumesc, m-ai ajutat destul de mult.

-Pentru nimic...

-Oh,ăm...dacă mai ai timp,mi-ar plăcea să-ți mai fiu elev ,măcar inca de vreo 2-3 ori.

-Sigur. Discutam la școală,in funție de programul fiecăruia.

-Da,merci mult. Pai,ar trebui să plec,spun ridicandu-ma de pe scaun.

-Ă da,să te conduc.

Ieșisem din camera ei,coborând la parter. Ma incaltasem,imi imbracasem hanoracul si iesisem pe usa.

Roșcata ma conduse pana la poarta.

-Multumesc din nou! Iti raman dator.

-Nu-i nicio problema. Ne mai vedem!,spuse aceasta inchizand poarta-n urma mea.

Drame De Liceu. //FINALIZATÃ//Место, где живут истории. Откройте их для себя