The fall of an angel

Chemarea

-Niall! A venit momentul!

Aud o voce caldă și domoala de sus.Era Dumnezeu.Ce am făcut?Care moment? Ce se întâmplă?

-Niall,trebuie să cobori pe Pământ!Vei fi un înger păzitor,însa vei scapă de aripi și vei fi un adolescent obișnuit! Vei fi om!Vei avea grijă de cineva neajutorat.Exact cum ai fost și tu...

-Nu! Nu vreau acolo! Lumea e prea rea! Doamne,te rog!

-Nu uita!Ai un scop!Ea este Zoey!Are nevoie de ajutor. Nu se poate integra în noua ei școală din cauza colegilor ei. Vei fi și tu un coleg nou și o vei ajuta. Nu uita că faci asta pentru a-ți afla trecutul și tot ceea ce vrei!

Puff!

Aripile...Unde îmi sunt aripile? Oh! Nu!Cad...Cad pe Pământ!Dar cum voi face? Cum ma voi descurca? Cum voi merge la școală? Unde voi sta? Toate întrebările astea mă frământă,dar trebuie să gândesc limpede...

*peste câteva minute*

Ce s-a întâmplat?Unde mă aflu? Sunt la scoala!? Dar cum? Nu mai înțeleg nimic! Aud cum mă strigă cineva:

-Horan! Domnule Horan! Niall! Trezește-te! Esti la ora!

Cred că e profesorul...

-Îmi cer scuze. îi răspund politicos.

Se aude un chicotit din cealaltă parte a clasei.Ma întorc sa vad cine e.O vad! O vad pe Zoey! Ea râde!Râde de mine... E așa frumoasă! Ce ochii! Ce zâmbet! Am un sentiment ciudat și un zâmbet tâmp pe față. Ce e asta?

Gândurile îmi sunt întrerupte de clopoțel.S-a sunat. Toată lumea a ieșit din clasa.Am rămas singur si nu o mai văd pe Zoey!Unde este? Fug să o caut. Am observat-o! O fată i-a dărâmat cărțile. Nu se poate! Doar ce am ajuns și nu îmi respect îndatoririle!

Mă duc grăbit spre ea. O ajut să-și strângă cărțile.

-Mulțumesc! îmi zice Zoey zâmbind.

-N-ai pentru ce!

-Eu sunt Zoey. Tu trebuie să fi Niall...

-Da. Niall. Încântat! din nou zâmbetul tâmp.

-Probabil te duci să iei prânzul ,nu?

-Da...

Da?Mă duc?Mănânc?Îngerii pot mânca?

-Dacă vrei poți să stai la masă cu mine! Oricum eu obișnuiesc să stau singură. Nu îmi plac colegii mei și nici ei nu mă plac pe mine... Îi apare o tristețe pe fața.

-Sigur că stau cu tine!

-Super!

Uite! Mancare! Oare ce gust are? Am luat farfuria și mă îndrept spre masa unde Zoey deja se așezase.

-Și... De unde vii? mă întreabă curioasă Zoey.

-Ăă... Din... Din Irlanda.

-E o țară frumoasă! Am fost vara trecută acolo! Înainte ca părinții mei să se despartă și să mă mut cu mama aici,în Londra.

-Imi pare rău.

-E okay.M-am obișnuit cu ideea asta.Acum trebuie doar să mă acomodez cu noua mea casă și noua familie.

Începem să mâncăm.Hmm...E chiar bun... Mai vreau o porție. Deci așa e mâncarea! De ce nu există și in Rai? Dacă nu aș fi fost deja acolo aș fi zis că e picată din Rai.

Nu e chiar asa rău aici...Sau este?

Trei fete se apropie de noi. Cine sunt și ce vor?

-Oh, Zoe! Cine e frumușelul? spune una dintre ele.

-Nu te interesează! îi răspunde Zoey.

-Ai grijă cum vorbești ,târfă mică!

Pleacă...Mă întorc spre Zoey și o întreb curios:

-Cine erau? Ce au cu tine?

-Era șefa majoretelor și sclavele ei... Nu e vizibil că nu mă suportă?

E tristă! Zoey e tristă! Nu! Ce să fac? O îmbrățișare! Îmbrațișările rezolvă totul!

O iau prin surprindere și o îmbrățișez. Nu vreau să îi mai dau drumul! Observ cum i se prelinge o lacrimă... Săracuța! Chiar suferă din cauza lor!

Trebuie să rezolv asta!

-Hey,Zoey!Ce faci?Plângi?Pentru ele?Doar ignoră-le!Nu trebuie să suferi pentru nimeni!Te rog!Nu mai plânge!Mi se rupe sufletul când te văd așa!Hey!Uită-te la mine!E bine.Ești cu mine.

Mă privește cu ochii ei de un căprui irezistibil.Suspină.Lacrimile i se opresc brusc.Am reușit!Nu mai plânge,dar tot e tristă.Nu credeam că e așa greu să faci o persoana fericită.Doamne,nu pot să cred cum o persoană ca ea este supărată!Oare trecutul ei este atât de dureros încât nu se poate opri din a fi tristă?Ar trebui să o întreb ce s-a întâmplat cu ea ,dar dacă o supăr mai tare nu îmi voi ierta greseala.

Se sună de intrare.

-Haide!Trebuie să mergem la oră! îi spun încercând să o ridic de pe scaun.

-Niall!N-am chef de ore! Nu vreau să le mai vad pe-alea. Te rog,du-te! Eu mă duc acasă.

-Nu! Nu te las singura.Vin cu tine.

-Atunci nu mergem acasă!

-Zoey!

Nu pot să cred că voi face ceva rău.Nu ar trebui să o încurajez sa chiulească,dar cum să îi rezist?

___________________________________________

Scuzați greșelile!