Rejected by Marinette Dupain-Cheng

Capitolul 8

      Alerg pe holurile pustii ale facultății cautand disperata clasa de istorie. Cat de toanta pot sa fiu sa ma trezesc cu jumătate de ora după începutul orelor? Și de ce Brigette sau mama nu m-au trezit? S-ar presupune ca lor le pasa de felul cum învăț.

      Oftez usurata când văd sala cu tăblița pe care scrie "Istorie" și asez mana pe maner. După câteva inspirari și expirării hotarasc sa intru în clasa țintind toată atenția catre mine.

-Tu trebuie sa fii domnișoara Dupain.spune profesoara iar eu inghit in sec.

-Da, eu sunt.spun auzind câteva chicoteli în clasa.

-Chiar dacă nu ne-am văzut niciodată sa știi ca este a doua zi de facultate. Iar eu în a doua zi de facultate fac ore. Și nu vreau ca după acești patru ani petrecuți impreuna sa nu înveți nimic la materia mea. Nu accept intarziati la ora. Sa fie ultima oara.zice asezandu-si ochelarii. Ia loc.continua și revine la cartea ei.

      Privesc in clasa și observ un loc liber în ultima banca. Doar în ultima banca. Bine ca azi s-au gândit sa vina toți la ore.

     Ma indrept cu pasi mici nebăgand în seama susotelile de printre bănci,  fiind prea preocupata sa îmi dau palme mintale cand imi văd colegul de banca care imi zâmbește fericit. Oftez verificând inca o data daca mai exista vreun loc liber insa eșuez. Și nici nu mă gândesc sa refuz locul liber. După ce ca am întârziat risc sa fiu data și afară din clasa.

       Ma asez pe scaun asezandu-mi cartea pe banca privind profesoara evitând cât se poate de mult privirea lui.

-Și eu care credeam ca ai devenit mai îndemânatica.spune iar eu imi asez capul pe banca epuizata.

      De ce nu m-am putut culca la o ora normala ca toate persoanele? Trebuia sa schițez toată noaptea ca mai apoi, a doua zi sa ajung ultima în clasa și sa mă așez langa Adrien.

-Lasa-ma!zic când ii simt degetul impungandu-ma.

-Ma scuzi?aud o voce de femeie și ridic instantaneu capul. Domnișoară,  cred ca nu știi cu cine vorbești.zice profesoara și îl simt pe Adrien cum se abține sa nu rade.

-Uhm, vorbeam cu colegul meu de banca, nu cu dumneavoastră.spun incercand sa rezolv situația insa o observ riducand o spranceana dandu-si ochelarii puțin mai jos.

-Deci nici nu erai atenta la mine, nu-i așa? Dragul tău coleg a încercat sa te atenționeze insa se pare ca ora mea este asa plictisitoare încât ai prefera sa dormi.zice aceasta asezandu-si mainile in san iar eu oftez epuizata.

-Nu am dormit deloc si-

-Și o spui de parca m-ar interesa.imi continua ea propozitia. După ce ca ai întârziat la ora mea mai ai și tupeul sa dormi? Ce spui de un eseu de zece pagini despre Napoleon Bonaparte? Presupun ca știai lecția pe de rost dacă nu erai atenta.

-Bine.marai eu privind nervoasa ferestrele.

       Aud soneria în scurt timp și ne ridicam cu toți de pe scaune.

-Eh eh eh!spune profa oprindu-ne pe toți. Am uitat sa va spun o regula foarte importanta!zice atragandu-ne atentia tuturor. Sper sa va țineți minte locul băncii, pentru ca acolo veți sta tot anul. Fără excepții.spune și cu asta iese din clasa.

      Oficial, este cea mai buna dimineata a mea.

       Oftez si imi iau cartea de pe banca iesind din clasa. Aud pasi rapizi în spatele meu și tresar cand simt o mana pe umarul meu.

-Hei!aud si îmi dau capul pe spate disperata.

-Vrei sa ma lasi odată in pace? Din cauza ta am avut cea mai groaznica dimineata.