Disclaimer : Nu este o poveste de iubire
Viața este un joc în care mai buni înving. Nu putem spune acest lucru și despre Adelaide Dupont, visele ei adolescentine se curmează în turnul moșiei Devreaux. Moartea ei subita rămâne un mister pentru două...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
,, I was looking for a breath of life A little touch of heavenly light But all the choirs in my head sang no ''
Sufletul nu este adormit. Este treaz, întru totul treaz. El nu doarme, nici nu visează, ci privește, cu ochii larg deschiși, către lucruri îndepărtate, și ascultă pe malurile marii tăceri. Căci neatins are puteri mărețe și nimeni nu poate să îl vândă sau să îl distrugă. Uneori trădează, căutându-și refugii în case străine, dar se întoarce izgonit și îl poți simți zvârcolindu-se înapoi... acasă. Nu te teme să îți ascunzi sufletul, el mereu va fi cu tine.
1894, Hampshire Manor, în prezent.
Masa lungă, îmbelșugată ascundea secrete prea adânci. Delicatesele pregătite special pentru familia Dupont zăceau pe farfurii de aur, iar vinul curgea din carafă în paharele reci din același metal prețios. Ochii străini se căutau printre vorbele și râsetele false, prezente și ele la masă pentru a acompania cina. În această seară prezența Isabellei schimbă configurația lucrurilor. În capul mesei ședea William, mândru, înghițând pe nerăsuflate încă un pahar din lichidul roșu a lui Bacchus.
-Draga mea, nu te ai atins de mâncare... dacă nu îți este pe plac, doar spune-mi și voi porunci să ți se gătească ce îți poftește inima, doar ești copilul nostru...
Wiliam își privi viitoarea noră cu un aer curios dar mai ales blând, aproape părintesc.
- Este ceva ce te supără ? continuă acesta în același stil.
Isabelle ridică privirea din farfurie și schiță un zâmbet într-o manieră personală.
- Nu vă deranjați... a fost doar un drum lung și obosito, nu prea îmi este poftă de mâncare, sunt sigură că bucatele acestea sunt extraordinare. Își menținu privirea în timp ce ochii îi fugi pe rând la fiecare de la masă.
- Vreau o noră sănatoasă care să îmi ofere nepoți sănatoși și frumoși ca maică-sa.
Fetei îi amuțiră gândurile cât și limba. Uitase de angajamentul pe care îl implica căsatoria, o nuntă, un soț, dar și un posibil prunc pe care nu și-l dorea cu acel individ. Christian. Un străin, acum. În perspectiva ei, era greu de deslușit. Ochii, aveau ceva acești oameni cu ochii de safir. Toți se ascundeau în spatele lor.
Fii fericită, prefă-te fericită, nu ne strica planurile Isabelle... Ii șoptiră gândurile.
- Aș putea însă... să beau un pahar din vinul dumneavoastră, Sir William, dacă îmi este cu putință.
Copila întinse mâna spre un pahar din fața ei, în timp ce din colțul opus ochii lui Christian zăboveau asupra necunoscutei din fața lui. O cunoștea, dar îi era atât de străină în suflet. Nu își dorea nimic... doar să plece cât mai repede de lângă făptura atât de firavă din fața lui.
