XI.

42 7 28
                                    


-Să înteleg că asta făceai tu la medicină? Aveai curs special pentru macao?

După a treizeci și saptea înfrângere din patruzeci și cinci de jocuri, Yoongi devenise frustrat. Știa foarte bine cât de prost stătea cu jocurile de orice fel, încă fiind surprins că a reușit să o bată pe Abi la jocul de cărți cu un punct în urmă cu câteva zile. Chiar și așa, ura să piardă. Își scârpina ceafa molcom și dur, scăpând de rigiditate. Abigail doar surâse apoi strânse și rearanjă cărțile. Se jucară cărți trei ore fără să se gândească la alt fel în care ar fi putut profita de weekend.

-Nu mai am chef de runda patruzeci și sase.
-Ai noroc că nici eu, m-am plictisit să te bat.
-Ha ha, își subțiă el vocea, râsul sunându-i mai mult ca un suspin.

Abigail o luă doar ca pe o imaturitate dându-și ochii peste cap. Pe canapea, cei doi își rodeau unghiile. Se presupunea că urmareau televizorul însă atenția le era mai mult aruncată pe pereți, pe dulap, pe podea... Practic, erau îndeajuns de plictisiți încât să își dorească să facă și ei ceva, doar că erau mai mult decât lipsiți de moțivație. Vegetau acolo, parcă obosiți, parcă doar existând. Abigail își plimba mâinile prin părul său blond, aroape alb, de care era mândră pentru simplul fapt că a rezistat atât de mult și s-a păstrat atât de moale și fin în ciuda sutelor de culori în care a fost îmbibat. Știa să aiba grijă de părul ei, nu degeaba a învățat atâta chimie.
De ar fi mâncat și sănătos... Cel de lângă ea își ținea bărbia în palmă, fixând mai nou televizorul cu ochii. Yoongi părea să aibă părul chiar mai sănătos deși și el acumulase experiența în ale vopsitului. Tunsoarea specific asiatică, cu breton lung peste sprâncene și un undercut la spate, aproape la fel de alb ca și al ei, îi contura bărbia. Il avantaja având în vedere forma feței sale rotunde. Arăta bine, nimeni nu putea nega, nu degeaba a reușit să ajungă idol.

-Mă duc să mă vopsesc, spuse Abigail dintr-o dată pedepsind liniștea din încăpere.
-Ah, ai programare la un salon?
-Ai mâncat de pe jos? Mă vopsesc singură, aici.
-Bine atunci.

Parcă era prea simplu răspunsul. Dar ce îi putea spune mai mult? După plecarea ei în cameră, Yoongi de găsi rozând la niște biscuiți cu zahăr. Nici nu era sigur pe ce voia să fac în ziua aia, se tot muta pe canapea în căutarea unei poziții mai comode, însă problema nu era poziția. De fapt, era dornic de interacțiune, era sătul de a fi sătul și leneș. Pierdea prea mult timp gândindu-se la cât timp a pierdut și avea să mai piardă. Se întrista pe sine iar doar din pricina unor gânduri.

-Yah! țipă ea din baie venind rapid în sufragerie unde se afla și el. Te poți uita puțin în spate? Am decolorat bine toate zonele?

Stătea cu mâinile în cap, ridicându-și părul pentru a-și scoate în relief spatele gâtului lung și subțire. Deși avea un păr scurt și creț, cu un breton la fel de scurt, era de fapt chiar mai greu să îl vopsești. Și din păcate, nu avea nici ochi la ceafă. Lui Yoongi ii veni să râdă, găsind-o pentru prima dată în simplitatea ei, fără ținute extravagante sau ochelarii rotunzi. Era doar o fată pierdută în părul ei.

-Ai ratat niște locuri, îi spuse el.
-Rahat! Mă duc.

S-ar fi dus dacă nu ar fi prins-o de umăr și ar fi ținut-o pe loc.

-Doar dă-mi mânușile alea....

Fără să se gândească prea mult la un posibil refuz, îi încredință cu încredere mânușile. După atâta timp de vopsit, sigur știa să decoloreze un păr. Abigail se aseză pe un scaun adus în baie, în favoarea lenei, el preferă să rămână în picioare. Sesiză un fior nealocuri atunci când Yoongi își plimbă cu atenție degetele prin părul său. Îi putea simți atingerea pe întreg scalpul. Trebuia să scape de orice formă de amorțeală, până la urmă, de ce s-ar fi simți ciudat? Noul ei frizer personal îi era un cunoscut concret de mai bine de două luni.
Se aruncă în voia sorții trăind plăcerea de care ar fi trebuit să se bucure de la început. Yoongi o observă relaxată, într-un final, și deși își termină treaba, continuă să îi maseze capul ca un bonus. Abigail își închise ochii.

one shot of whiskeyWhere stories live. Discover now