Leah

Capitolul 2

Ingandurata,un bazait imi distrage atentia. Sunetul venea de la telefonul Emmei care anunta un mesaj nou. Ea ,parca stanjenita dupa ce a vazut mesajul,imi spune:

-Aa,Leah,parintii mei vor sa vina azi la noi la apartament... sa ne viziteze.Imi spune ea nesigura de parca ce Dumnezeu s-ar intampla.

-Asa,si? Sunt bine-veniti oricand. O asigur eu.

-Da dar,e haos acasa si nici nu am facut cumparaturile pe luna asta. Si ma gandeam daca te duci tu la apartament,faci putina curatenie,cat timp eu fac cumparaturile. Ce spui?

-Ah,deci tu sa te distrezi si eu sa muncesc? Ii spun la misto,dar Emma se incrunta.

-Stii bine ca mama mea ar fii dezamagita de mine daca nu imi asum responsabilitatile de fata mare.

-Bine,am inteles. Deci,eu merg acasa iar tu faci cumparaturile.

Ii zambesc prietenei mele si imi zambeste si ea la randul ei,si printr-o imbratisare ne despartim fiecare in sensuri opuse.

Apartamentul nu e atat de departe de locul unde fusesem cu Emma,mai degraba cam un kilometru,dar mersul pe jos mereu a fost ceva bun.

Simteam adierea vantului de iarna,scaldandu-mi fata,razele inghetate ale soarelui se impleteau cu norii cenusii de pe cer,si nu ai spune ca e iarna. Mai degraba toamna si iarna in acelasi timp.

Epuizata de mersul pe jos,aleg sa iau liftul pana la etajul patru unde avem noi apartamentul. Apas pe buton si usile liftului se deschid la unison,dandu-mi cale libera spre apartament. Imi caut cheile prin buzunar,si cand sa le bag in borasca,realizez ca usa era deja deschisa. O fii uitat Emma sa incuie la plecare? Dar eu am inchis usa,si sunt suta la suta sigura ca am blocat-o. Apas incetisor pe clanta,cu precautie,mai ceva ca in filmele horror,unde personajul principal e pe cale de a da nas in nas cu zombiul sau cu cine stie ce aratare. Deschizand usa putin cate putin,ajung sa o deschid de tot,si dau un pas in fata,si mai sa-mi sara inima din piept cand gasesc persoana care a intrat fara permisiune ,cred eu,in apartament.

Trantesc usa,si un val de duritate mi se aseaza pe chip. Cel putin asa ma simt eu acum. Stand dreapta ca un stalp,incerc sa-mi pastrez calmul.

-Ce cauti tu aici? Ma adresez eu persoanei mult cunoscute care statea pe fotoliul pe care eu obisnuiam sa stau,dar se ridicase ca ars la prezenta mea.

-Pe tine te cautam,iubito. Vocea prea bine cunoascuta a lui Ian imi intra ca un vartej in urechile mele.

Acelasi Ian incredibil de frumos,si de-a dreptul inalt, asa cum il stiu eu,era surprins sa ma vada,la fel si eu.

-Cum inca mai ai tupeul sa mi te afisezi inaintea ochilor? Il intreb punandu-mi mainile in san.

-Leah,te rog nu mai vorbi asa cu mine...Stii bine ca nu te-as insela niciodata! Asculta-ma! Te rog!Ochii lui de un verde spre albastru licareau in lumina becului,iar disperarea de pe chip era una reala,dar nu aveam sa il cred prea repede.

Si stiu si eu bine ca nu m-ar insela,dar,ei bine,a facut-o.

-Ce vrei sa mai ascult? Hm? Ia zi? Faptele au vorbit de la sine! Ii tip eu toate cuvintele ridicand mainile in aer,si apropiindu-ma cu un pas de el.

-Leah,asculta-ma,nu lua totul asa de negativ.

-Dar ce e pozitiv in toata treaba asta?! Ca eu stau si sufar din cauza unui dobitoc care nu a reusit sa se stapaneasca si a ales pe altcineva? Sunt atat de dezamagita ca nu am deschis ochii main bine,Ian. Si sunt dezamagita si de mine ca nu fac ceea ce trebuie.

Aproape pe cale sa plang groaznic in fata acestui barbat, dar ma intorc si imi acopar fata cu mainile. Ii simt pasii greoi apropiindu-se de mine,dar ii spun pe ton serios aproape soptit: