Sebastian

Prima zi.

                  Prima zi.

   Francis stătea pe scaunul de lângă patul lui Bash, aşa cum făcea de ceva vreme. Corpul neînsuflețit al lui Sebastian era acolo. Ochii lui de o culoare unică acum nu se mai vedeau, erau inchişi şi aşa vor fi de acum pe veci.

    Henry şi Caterina erau acolo, încercând să îl consoleze pe Francis care încă nu se putea opri din plâns. Faţa îi era palidă. Părul lung, puţin ondulat şi blond era ciufulit. Nu a mai dormit bine de când cu boala lui Bash.

     Cei doi aşa zişi părinţi stăteau şi se uitau în gol neștiind ce să mai facă pentru a-şi linişti fiul încă rămas în viaţă.

     Pe uşa camerei îşi face apariția un băiat brunet, înalt, cu ochii negri și piele de o culoare închisă, maronie.

     - Bună ziua! Am auzit ce s-a întâmplat cu fiul dumneavoastră, şi am venit să îmi arăt sincerele condoleanțe! spune acesta cu tristețe în glas.

     - Condoleanţele tale? se ridică Francisc nervos, privindu-l cu ură.

    - Da, îmi pare rău pentru pierderea suferită! spune băiatul respectiv.

    Francisc pufnește nervos.

    - După ce ai făcut îţi permiţi să mai şi vi aici pentru a-ţi arăta "sincerele condoaleante"? îşi pierde Francisc cumpătul. L-ai omorât! L-ai omorât criminalule! Eşti un nemernic. Nu îmi vine să cred că mai ai şi tupeul jegos să-ţi arăţi faţa! ţipă Francisc.

    

   - Francisc, opreşte-te! intervine Henry.

   - Tată, l-a omorât! L-a omorât pe Bash şi vrei să fiu calm? se întoarce  Francisc către tatăl lui.

   - Trebuie să-l laşi! Nu te ajută cu nimic dacă îl baţi! Tot tu o să ai probleme, nu vreau asta, tu nu vrei asta și cu siguranță Sebastian nu vrea asta! Te rog, gata, asta nu îți va aduce fratele înapoi... s-a dus! spune Henric întristat.

   - Pleacă până nu mă răzgândesc! Apropo, să nu îţi faci planuri, după înmormântare ne vedem la tribunal! spune Francisc scârbit.

   Dylan pleacă speriat. Când îl vede ieșind, Francisc începe iar să plângă, uitându-se la corpul neînsuflețit al fratelui său.

     Toată ziua a stat acolo, cu Sebastian, refuzând să se mişte, să mănânce sau să facă altceva decât să îi fie alături, altceva decât să îl țină strâns de mână, încă neacceptând că fratele lui s-a dus. Nu putea accepta asta...