I'm Ok- O poveste Creepypasta

Capitolul 3

??: Christy, esti chiar tu?

Eu: Ne cunoastem de undeva?

??: O mai ti minte pe Beverly?

Eu: Normal. A fost si este sora mea mai mare.

Ambele raman nemiscate cu respiratia taiata. Ma uit la ele buimaca. Dau sa spun ceva dar ele sar pe mine. Ma imbratisau si ma pupau de zici ca eram o jucarie de plus. Cand termina, spun:

Eu: Ce moarte frumoasa am! Mersi mult pt aceste momente!

Femeia: Ce prostuta esti! Nu te omor! Adica nu te mai omor. Inainte vRoiam, dar acum nici daca ma pune Dumniezo n-o fac. Ghici cine sunt!

Eu: O femeie posedata care inainte vRoia sa ma omoare si acum si-ar da viata pt mine?...

Fata: Doamne, esti la fel ca acum 16 ani!!

Imi pica fata. Acum mi-am dat seama cine sunt defapt acestea din fata mea. Sunt mama si Beverly! Sar la ele si le strang tare de tot! Nu-mi vine sa cred ce vad! Jur ca azi e cea mai frumoasa zi din viata mea! Pe cat posibil... Dar in fine. Ne ridicam de jos, iar mama imi spune ca vrea sa-mi arate noua casa in care voi locui.

Mergem pana in mijlocul padurii si acolo vad ca era un conac mare. Intram in el si zici ca am intrat într-o casa de nebuni. Un spiridus se tinea de lustra de pe tavan ca de aur si striga dupa ajutor. 2 baieti erau fugariti de o fata mica de vreo 8 ani. Un caine (putin spus caine) fugea cu niste rinichi in gura iar un stalp, a stai, un... OM?... facea caltit cu Nutella.

Mama: ADUNAREA!

Toata lumea se opreste si se uita la mine. Se apropie de noi si astapta sa vada ce se intampla. Acum imi dauseama ca sunt destul de ciudat imbracati. Dar, in fine...

Mama: Ea e fiica mea pierduta care mi-a fost luata cand era mica.

Beverly: Corectie... PE care.

Mama: Bine, bine. Acum prezentarile. Fetita asta mica e Sally, aia doi sunt cei doi Jack, adica Laughing Jack si Eyeless Jack, spiridusul asta pervers e Ben, cainele asta ciudat este Smile iar stalpul care gateste e Slender Man. Purandeilor, ea este Christy.

Toti: Buna Christy!

Eu: Buna! Inacantata.

Mama: Mai sunt si Masky, Hoodie si Ticci Toby care sunt la vanat. A da, si sa nu uitam de Jeff the Killer.

Eu: J-Jeff the Killer? Really?

Ben: Sa nu-mi zici ca ți-e frica de purandeul ala nedezvirginat...

Eu: Poate... Dar ma obijnuiesc. Nu-i bai!

Beverly: Hai sa-ti arat unde vei dormi.

Ma duce sus la etaj. Imi indica cea mai indepartata camera din hol. Mergem impreuna si imi deschide usa. Vad ca era doar un pat, un dulap si un birou.

Beverly:Fiecare isi aranjeaza camera dupa bunul plac. Slendy ii pune baza, iar apoi faci ce vrei.

Eu: Chiar orice?

Beverly: Dap.

Eu: No bun... O sa iasa parc de distracții din camera asta.

Beverly: Ai ramas exact ca inainte. Si ce dor mi-a fost de tine?! Nu mai suportam o zi sa vad ca nu mai esti langa mine...

Eu: Si mie mi-a fost dor. Dar, ma intreb, tu cum de nu ai ramas la orfelinat?

Beverly: Pe mine m-a luat mama cu ajutorul lui Slendy. El se poate teleporta. Cand sa te luam si pe tine, nu te-am gasit. A doua zi ne-am dus si am intrebat de tine, dar ni s-a spus ca ai fost adoptata. Ne-a parut asa de rau! Dar jur ca de acum nu mai scapi tu de mine!