Nu pot să cred că ne mutăm azi, chiar azi. De ce trebuie să fiu eu aşa de ghinionistă? Ce am făcut să merit asta?
- Hai Bella, trebuie să plecăm !
-Acum, acum.
Am pornit la drum. Fratele meu Jack mă tot împinge si eu nu îl mai suport. El abea aşteaptă să ajungem în casa nouă, însă eu......
Să trecem peste suferinţa mea. Mutarea asta o să aibă şi beneficii nu? Nu?
Păi eu mă găndesc, că dacă o să am alti prieteni, nu o să fie aşa de rău . Poate o să întălnesc băieti drăguţi.
-Am ajuns, am ajuns, am ajuns?
-Termină Jack. Nu, nu am ajuns, dar nici mult nu mai avem.
-Ce eşti aşa supărată Bella? Te găndeşti la iubitul pe care nu îl ai?
-Ha, ha, iubitul pe care nu îl ai.
-Nu mă mai imita! Am glumit doar, Bella !
-Nu mă mai imita!
-Terminaţi amăndoi!
-Bine mamă.
-Bine.
Însfărşit e linişte în maşină. Pe cănd să dorm şi eu puţin, am ajuns. Era o casă mare cu o curte uiaşa. Casa era crem. Ziua asta frumoasă făcea casa să arate bine, chiar foarte bine.
Nu ştiu de ce, dar nu mai eram aşa tristă, ci eram entuziasmată că o să locuiesc într-o casă aşa mare cu o curte aşa mare şi verde.
Am luat toate bagajele şi am intrat în casă.
Era atăt de frumoasă! Totul era.....era atăt de curat şi era atăt de mare. Erau perdele roşii şi covor roşu cu negru. Avea nişte scări care ne duceau sus, în camerele noastre. Camera mea era crem cu negru, iar a lui Jack era albastră.
Era atăt de frumos totul. Bucătăria era atăt de mare cu un mobilier frumos.
Peste căteva zile trebuia să mă duc şi la şcoala nouă.
Azi trebuia să merg cu mama să discute cu profesoara.
Am plecat în camera mea şi mi-am aranjat lucrurile. Lipsea ceva.
-Jaaaak!!!
-Da.
-Unde îmi e telefonul? Unde îmi e laptopul?
-Ce tot spui?
-Hai nu te mai tot face că nu ştii! Ştiu că tu le-ai luat.
-De ce tot dai vina pe mine?
-Mamăăăă!!!
-Ce e? Iar vă certaţi?
-Jack mi-a luat telefonul şi laptopul.
-Nu sunt la mine. Jur!
-Atunci unde?
-Bella, sigur nu le-ai uitat în casa cea veche?
-Sigur!
-Tatăăă!!
-Da.
-Nu ştii unde îmi sunt telefonul şi laptopul?
-Ba da. Sunt la mine. De ce?
- Şi nu puteai să îmi spui? Dămi-le.
-Bine!
Acm sunt liniştită. Nu ştiu ce m-aş face fără telefon şi laptop.
M-am închis în cameră şi am început să îmi cotrobăi prin camera mea nouă. Aveam o privelişte superbă. În privelişte se includea şi o casă.
Mă tot uitam pe geam şi dintr-o dată am văzut un băiat. Se uita pe geam. Se uita la mine. Era frumos, dar eu ca o laşă m-am tras fiincă mi s-a făcut ruşine. M-am mai uitat încă o dată şi el tot la mine se uita, dar de data asta zâmbea.
Aud un bocănit la uşă. Era fratele meu.
- Hai Bella! Deschide uşa.
Am deschis uşa şi era cam supărat.
- Ce vrei Jack?
- Nu mi-ai cerut scuze.
- Pentru ce?
- Pentru că m-ai învinovăţit pentru faza cu telefonul şi laptopul.
- Ha, ha. Pa.
Şi i-am închis uşa în nas. M-am întors spre geam, dar el nu mai era acolo. El era atât de drăguţ, dar nu s-ar uita la o fată ca şi mine. Acum nu l-am văzut prea bine deoarece era mai departe de mine. Am o ocazie să îl văd de mai aproape fiindcă mama s-a hotărât să meargă pe la vecini să le dea câte o plăcintă şi să îşi anunţe venirea. Eu o să merg la casa de vizavi cu plăcinta ca să îl văd de mai aproape.
- Bella! Bella! Hai să mergem la şcoală să vorbim cu profesoara.
- Bine, stai că acum vin!
M-am îmbrăcat decent şi am ieşit pe uşă. El era afară cu nişte prieteni. Când am ieşit el se uita la mine, iar băieţii cu care era au început să zâmbească.
Am intrat în maşină şi am plecat. Am ajuns la şcoală şi acolo era o profesoară adică directoare care era frumos îmbrăcată, cu părul prins în coc şi cu nişte ochelari.
Am intrat în cancelarie unde erau toţi profesorii din şcoală. Toţi s-au prezentat, dar prima eu. Mi-au arătat sălile de clasă şi sala în care voi învăţa. Nu era niciun copil în şcoală deoarece era weekend.
În drum spre casă mama m-a rugat :
- Bella, te rog să nu te mai cerţi cu fratele tău.
- Dar mamă, el începe tot timpul.
- Da, ştiu, dar înţelege că e mai mic decât tine şi nu aş vrea să vă certaţi şi să nu mai vorbiţi.
- Nici eu nu aş vrea să nu ne înţelegem pentru că îl iubesc.
- Păi atunci încearcă să nu vă mai certaţi.
- Ok.
Am ajuns acasă şi m-am dus în camera mea şi m-am uitat pe geam. El era acolo şi eram fermecată de muşchii şi abdomenul lui perfect. Făcea tracţiuni. M-a văzut şi a zâmbit, iar eu eram atentă la abdomenul lui care strălucea, apoi am zâmbit şi eu. Mă tot uitam la el până m-a strigat mama. A spus să o ajut cu plăcintele. Am acceptat. Mi-a dat o plăcintă şi m-am dus la băiatul frumos de vizavi. Am bătut la uşă şi a apărut el. A deschis uşa şi l-am văzut. I-am dat plăcinta şi el a spus :
- Bună.
- Bună.
- Pentru ce e asta?
- Păi când ne mutăm, mama face plăcinte şi le oferă câte o plăcintă vecinilor noi.
- Nu îmi plac plăcintele.
- A, ok, atunci dăi-o mamei tale.
- Ok..
El zâmbi şi i se vedeau gropiţele perfecte şi zâmbetul lui alb ca nişte perle.
- Îţi cam place să mă urmăreşti,nu? spuse el.
- ....
__________
Următoarea parte la 20 de comentarii.
xoxo Deea
