Nu există moarte unde nu e viață

Se împarte lumea

Erau o grămadă de probleme în Rai. Unde aveau să se ducă cei morți, mai ales păcătoșii? Unde vor locui Viața și Moartea? Mai sunt probleme, dar nu prea ține de ce ne interesează. Dumnezeu Și-a chemat toți supușii, iar împreună au împărțit lumea. Raiul va fi al Lui și al îngerilor, Iadul al... nimănui deocamdată, lumea pământească a Vieții și Hadesul al Morții. Creaturile se nasc pe Pământ, mor, dacă păcătuiesc se duc în Iad și dacă sunt nevinovați se duc în Hades, dar niciodată în Rai. Raiul este sacru. Pământul este așa cum îl știe toată lumea: plin de flori, animale, insecte, pești, este luminos, multicolor, parfumat și gălăgios. Raiul este asemenea Pământului, dar mai pufos și mult mai luminos, iar vremea nu se strică niciodată. Hadesul este la fel ca Moartea - monocrom, trist, liniștit, înspăimântător, dar fermecător. Iadul este inextingibil, demonic, arzător, incontrolabil și chinuitor. 

Câteodată, Viața îl mai vizitează pe Moartea, dar Moartea niciodată pe Viață - se simte mai în largul lui în lumea sa. Cei doi discută mereu despre preocupări, ce au mai descoperit, cum să evite aglomerarea pe Pământ ș.a.m.d.. Într-o zi ei au atins un subiect delicat odată ce Moartea a făcut o mărturisire:
-Eu mă simt singur. Doar tu vii să mă vizitezi, doar tu nu te ferești de mine, nu ești înspăimântat, furios, trist când mă privești. Vezi tu... toate ființele mă evită. Aș vrea să simt și eu cum este să fii alături mereu de cineva drag. Tu ai treabă, eu stau și fac liste și simt cum mor încet... Tu cum te simți alături de ființele care țin la tine așa de mult? 

-Fratele meu, nu ești singurul care se simte singur, și eu mă simt la fel și simt că mă ofilesc ca o floare neîngrijită. Nu toate ființele țin la mine, iar cele care țin se duc și ele. Nu îmi place iubirea temporară, vreau să iubesc și să fiu iubit ca un om. Poate nu suntem meniți iubirii, deși avem nevoie de ea cum are omul nevoie de cunoaștere. Ne degradăm repede din această cauză, dragă frate.

Dumnezeu a auzit această discuție. El știe tot. S-a gândit astfel: Ca să îi scape pe cei doi de o povară și să nu se mai simtă singuri, le-a oferit fiecăruia copilași. Viața a primit Fauna și Flora, iar Moartea a primit Boala, Crima și Accidentul. Toți copiii erau adorabili, iubitori, harnici, dar și încăpățânați. 

Fauna și Flora se întrec mereu dând viață multor specii de animale și plante. Câteodată pe Viață îl doare capul când le veghează, dar le iubește pe fete oricum și le dezmierde adesea. 

Treimea morții se ia mereu la bătaie. Crima și Accidentul au format o alianță împotriva Bolii ca să le lase să-și facă jocurile lor de fete. Boala nu le lăsa niciodată și le trăgea de păr. Toți trei se potolesc imediat cum se apropie tatăl lor. Moartea, cu toate astea, le zâmbește și le face toate poftele, iar ei îl îmbrățișează și oferă toată iubirea lor Morții. 

Acum nimeni nu mai este singur, cu excepția lui Lucifer care își dorește o iubire erotică și eternă.