Dragoste de avocați 2

Capitolul 8

*Dimineața*

-----Cum te mai simți?--mă întreabă și îmi dă parul după ureche--

-----Mă simt bine.--îmi e imbosibil să nu zâmbesc--

Încă mă aflu în brațele lui. El a preferat să stea toată noaptea cu mine, iar astăzi să petrecem ziua împreună. Nu pot să zic că îmi place, dar nici că îmi displace idee lui de a sta cu mine. Chiar dacă vreau să mă îndepărtez de el, nu pot să neg faptul că îmi lipsește. În ciuda a tot ceea ce s-a întamplat ieri, sau în a tot ce s-a întamplat pâna acum, îmi lipsește mult, și noaptea asta m-a facut să înțeleg că îmi va fi foarte greu să mă îndepărtez de el.

-----Merg să fac un duș.-- mă ridic din pat--

Singurul lucru care m-a va face să gândesc limpede în acest moment este o baie fierbinte. Dau drumul la apa, iar mai apoi mă dezbrac complet. Intru în cada și las apa fierbinte să îmi învăluie tot corpul, fiecare parte a corpului, fiecare mușchi, fiecare celulă. În ultma vreme acesta ete singurul lucru care mă face să mai gândesc limpede, pot să iau cele mai bune decizii, atât cu inima cât și cu mintea. A fi amată fara să stii e groaznic, a fi amanta fară să știi apoi toata vina să fie aruncată asupra ta e si mai goaznic, a fi amanta fară să știi apoi apoi soția însărcinată să moară din cauza voastră și toata vina să fie aruncată asupra ta e de neimaginat. Dar and îți dai seama ca chiar vă iubiti, dar iubirea voasrtă nu a omorât o viața, ci doua, dintre care una nici macar nu a apucat să vadă lumina zilei, nu a apucat sa fie mângâiat de nimeni, acea ființa minusculă care a murit din cauza ta nu a fost vazuta de nimeni, doar într-o imagine neclară prin intermediul unui aparat. Și ca totul nu este de ajuns afli ca o sa mori, afli că azi ești și mâine te plânge toată lumea. Toata lumea care te-a cunoscut stă îmbrăcată în negru în jurul unui coșciug, în care tu, cea care credei ca vei mai avea măcar un am pâna la moarte zaci acolo. Și printre lumea aceea îndoliată se afla si preteni tăi socați și îndurerați, printre lumea aceea se afla și părinții care vor și ei să moară o dată cu tine, de la rudele de gradul I până la cele de gradul VII plângând toți. Dar și persona aceea care până ieri ere totul pentru tine, peroana aceea pe care o iubeai din toate ființa ta, dar totuși ai distrus-o, persoa a aceea acare și ea, te-a distrus pe tine.

Ce faci în situația asta? Până la urmă el va suferii oricum...

Mai analizez puțin siuația și îmi dau seama ca e mai bine sa las totul în voia sorții. Daca soarta vrea ca eu să îmi petrec ultimele luni din viață în prațele celui pe care îl iubesc, și mă iubește, o voi face, iar dacă nu, e clar ca fericirea nu a fost facută pentru mine.

Ies din cadă și îmi înfășor corpul în halatul de baie. Îmi desfac părul din cocul strâns și ies.

Îmi dau seama de faptul ca Ruggero este în bucătarie deoarece miroase în toată casa a cafea. Merg la bucătarie și mă oprec în tocul ușii ca să îl privesc pe barbatul care pregateste micul dejun la mine acasă. Până ieri încercam să mă conving că îl urăsc, că trebuie să mă îndepărtez de el orice ar fi, dar acum nu mai sunt așa sigură de asta.

-----De când stai acolo?--mă surprimde holbându-mă la el--

-----De puțin timp.--îi zâmbesc--

Zâmbesc și zâmbesc, doar asta am facut de cand m-am trezit langa el. Ma simt ca o adoleșcentă care tocmai a iesit la prima înâlnire cu crush-ul ei

-----Am pregătit micul dejun. Sper să îţi placă am făcut e am putut.

Ne aşezăm amândoi la masă și începem să mâncăm. Preț de câteva minute nimeni nu spune nimic, dar el sparge liniștea.

-----Și-- ezită o clipă--Cum îți merge la muncă?

Întrebarea lui mă ia prin surprindere. Nu știu dacă ma întreaba asta din motive personale sau profesionale.

-----Bine, îmi merge bine. Avem câteva cazuri destul de importante.--zâmbesc scurt--

-----Ma bucur pentru tine--face la fel--

După ce luăm micul dejun, Ruggero mă convinge să iesim în oraș.

Îmi iau o o pereche de pantaloni negrii si un tricou alb. Parul mi-l las pe spate si îmi aplic puțin rimel. Mergem la mașina și eu mă așez pe locul din dreapta soferului. Pe parcursul a jumătate din drum niciunul din noi nu spune nimic, dar ne aruncăm priviri pe furiș. La un miment dat ma surprinde holbându-ma la el. Îmi zâmbește, iar eu fac la fel câteva minute bune. Privesc pe geam, nu îmi mișc privirea până când, mâna lui trece ușor peste a mea, apoi mă strânge ușor. Îi privesc gestul zâmbind, dar nimeni nu spune nimic, în afara melodiei de dragoste de la radio.

Oprește mașina în parcarea unui parc. Ne dăm jos din mașina și el vine și mă ia de mână. Facem câțiva pași apoi el se pune în fața mea. Îmi dă câteva șufițe de păr după ureche, apoi își coboară cu mână până la obrazul meu, mângâindu-mi obrazul cu degetul mare.

-----Te iubesc!--îmi zice el--

-----Te iubesc!--îi spun eu--