Anelya

Prolog

-Anelya-

Mă uit atentă în oglinda ușor aburită din baie și-mi trec degetele peste aceasta. Îmi țin puternic între degete prosopul pentru a nu-mi cădea de pe trupul încă ud de la picăturile de apă și îmi trec palma peste vânătaia de pe piciorul dezgolit de prosop. Încă-mi aduc aminte foarte bine cum am căpătat această vânătaie și din cauza cui.

Rafael este vinovat pentru asta, logodnicul meu pe care nici măcar iubit nu-l pot considera. El ne-a fost prieten de familie, a fost și încă este mâna dreaptă a tatălui meu. Fără el, cred că tata nu ar fi trecut peste belele atât de ușor.

Și cu toate acestea... De ce ar trebui eu să sufăr pentru asta? De ce a trebuit să mă logodească fix cu el? Pentru a ne întări influențele în acest oraș? Pentru o simplă afacere ilegală trebuie să plătesc eu? Nu mi se pare deloc corect.

De când eram mică am crescut printre crime și afaceri ilegale. Am fost crescută de tatăl meu, cel mai de temut om din tot Los Angeles-ul, care acum m-a vândut unui polițist pentru a-și acoperi el urmele.

Nu aș fi crezut că propriul meu tată... Sânge din sângele meu, cel care era foarte strict cu privire la băieți... Nu am crezut că el va accepta asta cu brațele deschise.
Nu am crezut nicio clipă că nu va reacționa în niciun fel la auzul veștii că am fost violată. Nu credeam vreodată că îi va lua lui apărarea în loc să țină cu fiica sa și să-i inunde creierul lui Rafael în sânge cu ajutorul unui glonț. Eram sigură că asta va face în seara în care a aflat, dar se pare că m-am înșelat. În loc să facă acest lucru, tatăl meu mi l-a dăruit drept soț. De parcă i-ar fi spus: „Ia-o de aici, spală-te cu ea pe cap."

Atât de prost m-am simțit și atât de furioasă am fost atunci, încât am vrut să mă sinucid. Bine spus, am vrut! Nu am făcut-o datorită lui Christopher, dar, stați fără grijă voi ajunge și la el. Nu-l voi sări, n-am cum să fac asta, fiindcă el este omul de care m-am îndrăgostit pentru prima dată.

Un ciocănit la ușă mă face să tresar și să-mi înlătur gândurile de la toate amintirile anterioare. Cu pași micuți merg spre ușa din lemn a băii albe precum laptele și un nod stupid mi se așează fix în gât.

Știu cine este și nu sunt nevoie de dovezi pentru a-mi da seama că Rafael a venit înapoi în camera de hotel.

— Haide! Tatăl tău a spus că trebuie să fim acolo, acum! Îmi ordonă bărbosul trăgând de brațul meu firav de parcă ar trage de un fulg plăpând al unui pui.
Îmi smulg cu scârbă brațul din palma lui puternică și strâmb din nas, văzându-i ura din ochi.
Nici nu-mi vine să cred că el reprezintă legea în Los Angeles, un polițist corupt, un polițist ale cărui ordine sunt ascultate și de prea mari judecători. Unde-i legea în orașul ăsta?
Degetele lui parcă loveau în ură spătarul patului, iar inima începea să-mi bată din ce în ce mai tare mai tare. Dacă nu mă voi grăbi, sunt sigură că voi primi o pedeapsă pe măsură.

Îl cunosc prea bine și știu că imediat după ce voi ieși din scorbura mea salvatoare, acesta îmi va aplica oricum o pedeapsă, dar nu am ce-i face, el nu mai este la fel, nu mai este ca înainte. S-a schimbat foarte mult de când ne-am logodit și își permite să facă ce vrea din mine, ceea ce nu-mi va aduce nicio bucurie sau vreo satisfacție. Parcă era diferit înainte de toate asta, parcă era puțin mai blând cu mine.... Sau doar mi s-a părut mie?

Îmi iau lenjeria intimă pe mine și-mi trag repede restul hainelor peste trupul care îmi tremură din cauza fricii.
Apăs temătoare mă duc în fața lui.
Îmi mușc buza la vederea unui Rafael negru ca și tăciunele și deja încep să mă gândesc la ce este mai rău.
- Haide că nu am întârziat mult, îmi spun în minte în încercarea de a mă încuraja pe mine însămi.
Degeaba această încurajare când stai cu un monstru în același pat și pe deasupra, când îți împarți și viața cu el.