Interzis

1. Slujba

          Clipesc plictisită la reflexia din geamul maşinii, totul în jurul meu fiind cufundat într-o linişte mormântală. Ochii mei negri se opresc pe cearcănele oglindite în geam, apoi coboară pe fața palidă și se opresc pe părul brunet și ușor încâlcit. Este trecut de miezul nopţii, iar eu sunt într-o maşină la fel de neagră precum cerul înnorat din seara aceasta. Aş fi vrut să rămân acasă, dar cineva e atât de cicălitor încât nu i te poţi împotrivi. Îmi las ochii să privească dincolo de geam şi observ că ne-am oprit din mers. Clipesc de câteva ori consecutiv, apoi îmi întorc privirea spre băiatul ce mă târâse afară din casă mai mult cu forţa. Acesta iasă din maşină fără a mă aştepta, trântind lent uşa din metal. Oftez pentru mine şi îmi las capul rezemat de bucata de sticlă, nedorind să-l urmez.
          Câteva ciocănituri în geam mă fac să mă ridic şi să îi arunc persoanei o privire încruntată. În scurt timp, uşa se deschide, semn că ar trebui să cobor. Mă ridic cu greu de pe scaunul moale şi îi zâmbesc ironic băiatului şaten. Privesc în jur şi zăresc ceilalţi membrii ai echipei ce încearcă să se apropie fără a face prea mult zgomot. Îmi arunc ochii în spatele lor şi observ o casă mare, dar veche şi dărăpănată, apoi mă dau un pas în spate ştiind deja ce o să urmeze.

          — Ok, Aidan, să-mi aminteşti să nu te mai urmez la asemenea ore! îi spun băiatului din faţa mea, fiind serioasă.

          — Să-ţi reamintesc că ai mai zis asta de cam... cincizeci de ori? îmi răspunde acesta amuzat de expesia mea.

          Murmur printre buze câteva înjurături, timp în care ceilalţi ajung lângă noi. Sarah îmi sare în braţe, făcându-şi părul de un şaten deschis să fluture în aer. O prind chicotind şi o strâng puternic, fata imitându-mă. Băiatul brunet, ce venise cu Sarah, îşi salută prietenul printr-o lovitură în umăr. Aidan îşi dă ochii verzi peste cap şi îi răspunde printr-o altă lovitură, însă mai puternică.

          — De ce dai ca nesătulul!? începe să ţipe băiatul, frecându-şi umărul.

          — Pentru că îmi întrerupi analiza fundului.

          Liniştea se lasă pentru un timp, iar toate privirile se pun asupra lui Aidan. Sarah mă eliberează din îmbrăţişare şi se apropie de şatenul cu ochii verzi, călcându-l puternic pe piciorul drept şi merge spre intrarea în casă. Băiatul începe să ţipe şi să sară într-un picior în speranţa că o să-i aline durerea. Păcat. Nu funcţionează la perverşi.

          — Ce mama naibii? Nu mai ştii de glumă? se revoltă băiatul îndurerat, oprindu-se din ţopăit.

          — Eu zic că o meritai, spun şi o urmez pe şatenă îndeaproape.

          — Nu şi tu, Layla! se plânge acesta pe un ton de copil supărat.

          Pufnesc amuzată şi o prind din urmă pe fata grăbită, lăsându-mi o mână pe spatele jachetei negre și lungi ce este prinsă în față cu câteva curele. În câteva clipe ne ajung şi cei doi băieţi, îmbrăcați tot în negru. Ne aruncăm câte o privire unul la altul, apoi deschidem uşa casei. Bucata de lemn vechi începe să scârţâie puternic, făcându-mi corpul să tremure uşor. Încă o aventură într-o casă bântuită. Mă întreb când se vor plictisi de "slujba" asta.