Ni se prezintă povestea unei fete care și-a pierdut părinții la o vârstă fragedă, ea și fratele său rămân în grija unei mătuși din partea mamei lor, ea ajunge la liceul la care își dorea să intre, acolo ea fiind fata geniu, dar și cea timidă, într-o...
Ana:În sfârșit a venit vacanta de iarna, liceul meu și facultatea lui Vlad care sunt conduse de același director au decis sa facă o excursie pe timpul vacantei de iarna, atât elevii din liceul meu cât și cei din facultatea lui Vlad ne vom bucura de aceasta excursie la munte.
Vlad:-Esti gata Ana?
Ana:-Da am terminat de făcut bagajele.
Vlad:-Foarte bine, fiindcă a venit autocarul sa ne ia.
Ana:Aceasta excursie îmi stârnește multe amintiri neplăcute, dar de dragul lui Vlad trebuie sa par fericita. Acum cinci ani am fost in excursie cu părinții mei și cu Vlad chiar la stațiunea montana înspre care ne îndreptăm. In ultima noapte din acea excursie am decis sa stăm sa privim stelele. Nu imi amintesc prea multe despre cele întâmplate în acea seara. M-am trezit dintr-o data pe zăpadă unde când ridic privirea puțin văd ca părinții mei erau acoperiți complet de sânge, când m-am dus spre ei am realizat ca ei nu mai trăiau. M-am dus sa mă uit după Vlad care părea de negasit. Cam la un kilometru de locul unde m-am trezit, în pădure Vlad ședea inconștient pe zăpadă, am fost atât de speriata ca nu știam ce sa fac. Dupa aceea Vlad începe sa își revină totuși el își pierduse toate amintirile, nu știa cine sunt eu sau cine erau părinții noștri. A stat internat în spital șase luni, dar amintirile nu i-au revenit in totalitate, insa isi amintea unele lucruri, eu scăpasem doar cu câteva zgârieturi, iar polițiștii au spus ca cel mai probabil am fost atacați de niște animale sălbatice. Totusi chiar dacă acele lucruri groaznice s-au petrecut aici nu voi părea afectata, voi încerca să mă bucur alături de Vlad și de Bianca de excursie.
Domnul director:-Am ajuns copii, va rog sa va luați un număr din aceste doua cutii. Exista câte doua bilete cu același număr. Fetele vor trage câte un bilet din cutia din dreapta mea, iar băieții vor extrage un bilet din cutia din stânga mea, așa nimeni nu va avea probleme ca nu știe cu cine sa stea.
Ana:-Am numărul 13.
Bianca:-Și eu la fel, asta înseamnă ca vom fi colege de camera.
Ana:-Da, ce mă bucur.
Bianca:-Si eu.
Ana:-Vlad tu ce număr ai?
Vlad:-Eu am numărul 11.
Ana:-Mă întreb cu cine ai căzut.
Sorin:-Ai zis cumva ca ai numărul 11?
Vlad:-Da, așa este.
Sorin:-Atunci înseamnă ca suntem colegi de camera. Numele meu este Sorin, ma bucur sa te cunosc.
Vlad:-Și eu la fel.
Sorin:-Ce mai faci Ana?
Ana:-Bine, mă bucur să te revăd.
Sorin:-Și eu.
Domnul director:-Acum ca toți ați extras câte un bilet va rog sa mergeți în camerele voastre. Fetele stau în partea dreapta, iar băieții în partea stângă, sunteti liberi.
Vlad:-Arata destul de bine.
Sorin:-Da așa e.
Vlad:-Pleci undeva?
Sorin:-Merg sa iau o gura de aer, mă întorc repede.
Vlad:-Bine, eu o sa fac un dus și după merg sa dorm.
Sorin:-Super voi încerca să nu întârzii.
Bianca:-Hei Ana.
Ana:-Ce este?
Bianca:-Acela nu este Sorin de la 10 A?
Ana:-Ba da, el este mă întreb de ce se duce în pădure.
Bianca:-Nu ar trebui sa anunțăm un profesor?
Ana:-Nu iti face griji, sigur va fi bine.
Bianca:-Poate ai dreptate.
Ana:-Bine eu mă pun sa dorm, noapte buna!
Bianca:-Noapte buna!
Ana:Chiar sper ca Sorin sa fie bine, este periculos sa te plimbi singur noaptea în pădure.
Vlad:-Te-ai întors, Sorin?
Sorin:-Da, scuze ca te-am sculat.
Vlad:-E în regula, dar ce ai făcut în tot acest timp?
Sorin:-Am privit stelele și am pierdut noțiunea timpului.
Vlad:-Te inteleg, oricum nu cred ca mai am somn, o sa merg sa îmi i-au un pahar de apa.
Sorin:-Stai, vin și eu.
Vlad:-Haide! Auch!
Sorin:-Esti bine?
Vlad:-Da, este doar o zgârietură, fir-ar trebuia sa fiu mai atent acum îmi curge sânge.
Sorin:-Sânge?
Vlad:-Te simți bine? Nu-mi spune ca ti-e frica de sânge.
Sorin:-Trebuie sa plec.
Vlad:Sorin a plecat afara, iar eu l-am urmarit incercand sa aflu ce e cu el.
Vlad:-Hei stai, Sorin!
Sorin:-Lasa-ma în pace Vlad.
Vlad:-Ce se întâmplă cu tine, Sorin?
Sorin:-Pleacă!
Vlad:Sorin are o privire infricosetoare, dintr-o data ochii acestuia se aprind si se fac rosii.
Vlad:-Sorin tu ești un vampir?
Sorin:-Pleaca odată!
Vlad:-Tu ești cel pe care l-am văzut acum cinci ani. Imi amintesc acum, tu ești cel care mi-a atacat familia, tu mi-ai omorât părinții.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Sorin:-Acum cinci ani? Inteleg, din acest motiv îmi părea Ana așa cunoscuta.
Sorin se năpusteste asupra lui Vlad, iar acesta cade secerat pe zăpadă.
Sorin:Acum trebuie sa îi șterg iar amintirile, altfel daca consiliul vampirilor va afla despre el nu îl voi putea lăsa în viața.
