Soaptele marii

   V-a spus vreodata cineva ca sunteti speciali? Mie da. I-am crezut? Bineinteles ca nu~ Cine crede o femeie in rochie de seara care bantuie pe strazi cand spune ca esti fiica unei nimfe? Si nu orice nimfa, o nereida. Va intrebati ce e aceea? Este o nimfa a apei. Se spune ca nimfele ar avea darul profetiei. Da, atunci eu cu nimgismul meu de ce nu prezic rezultatele corecte la teste?

   Femeia aceea mi-a ramas pana astazi in amintire. Intamplarea se intampla pe cand aveam 12 ani. Acum sunt pe cale sa implinesc 15 ani. Inca imi amintesc totul cu exactitate.

   Eram imbracata intr-o rochie de plaja rosie. Era luna iulie si eu cu prietena mea cea mai buna, Tara mergeam la un super-party la o colega. Eu am vazut un magazin cu lanturi si coliere din scoici. Adoram chestiile legate de mare. Acum ca ma gandesc, era si logic. Langa magazinul cu porcarioare era o librarie. Ne-am inteles ca vom sta maxim 10 minute si eu am intrat sa-mi caut un colier.

   Magazinul era gol cu exceptia unei caserite plictisite care mesteca guma de zor. M-am strecurat printre ragturi si mi-am plimbat privirea pe niste cercei si lanturi asortate, toate cu melcisiori. Mai incolo se aflau niste coliere cu cate o singura scoica. Am gasit unul cu o scoica sidefata, eleganta si am luat-o de pe suport. Am ridicat-o in fata ochilor. Parea inofensiva atunci. Ma bucur ca am ales-o pe aceea si nu alta.

   -Am sa o cumpar pe aceasta, i-am spus caseritei. Ma privea cu ochii ei negri ca si cum tocmai o intrerupsem din vizionarea unei curse de struti.

   -12 dolari face, imi arunca ea vorbele in timp ce impacheta colierul intr-o punguta cu imprimeu cu testoase. Am platit si am iesit, uitandu-ma la ceas.

   Mai aveam de asteptat vreo sase minute, asa ca m-am dus sa stau pe una dintre bancile din piateta. Am scos colierul si i-am privit scoica. Sideful o facea sa arate magica si imi placea la nebunie.

   -Ai ales bine, copila, sopti o voce langa urechea mea. M-am ridicat imediat strangand colierul la piept.

   O femeie pe la 35 de ani, incredibil de frumoasa imi zambea de pe banca. Avea un par lung, negru si niste ochi albastri-verzui ca marea. Purta o rochie alburie de culoarea valurilor care se involbura in jurul ei exact ca marea.

   -Cine sunteti? am intrebat, amintinu-mi de politetea pe care punea atat e mare pret bunica mea.

   -Nu conteaza cine sunt eu, copila. Cine esti tu conteaza, spuse cu o voce calma si adanca.Esti mai mult decat crezi. Ai marea in tine.

   -Nu cred ca inteleg ce vreti sa spuneti. Imi pare rau, am zis, indepartandu-ma usor. Ea se ridica si veni langa mine. Imi puse o mana rece pe umar si se apleca spre urechea mea. Nu imi era frica.

   -Esti mai mult decat crezi. Mama ta era o fata a marii. O nereida.

   Mama murise cand ma nascusem. Imi aminteam de rasul ei cand ma tinuse in brate, apoi nimic. Atat stiam despre ea. Tata ma parasise inainte sa ma vada. Cand auzise ca mama era moarta. Nu aveam nici macar o amintire cu el. Buncia era cea care-mi purta de grija acum.

   -Te inseli, am spus uitand de politete. Nereidele sunt legende. Mama era o femeie normala.

   Ea doar zambi fantomatic si se indeparta, pornind spre marea ce se afla la doar 20 de metri de piateta. Orasul nostru se situa chiar pe malul marii. Am privit-o in timp ce disparea printre oamenii ce isi petreceau vinerea la mare.

   -M-am intors, imi striga Tara, carand dupa ea o sacosa cu vreo 4 carti. Mi-am acut plinul.

   Ma privi fericita, apoi observa privirea mea stranie.

   -Te simti bine? ma intreba ingrijorata.

   -Perfect, am mintit, inca auzind cuvintele ciudatei femei. Hai ca ne asteapta Pema, i-am spus ca s-o distrag.

   Restul serii am incercat sa-mi alung din minte intamplarea, insa cand am ajuns acasa am cautat pe Wiki informatii despre nereide. Se spune ca sunt nimfe ale marii si ca au darul profetiei. M-am foit toata noaptea cu gandul la mama. Nu putea ea sa fie o nimfa.

   Dimineata m-am trezit si am decis ca femeia aceea nu era total in apele sale si ca o luase pe aratura, asa ca nu m-am mai gandit la asta. Nu avea sens. Marea era importanta pentru mine, insa nu atat de importanta.Le-am ingropat pe toate intr-un colt intunecat al mintii mele si mi-am trait viata.

Tu ai marea in tine.

Imi doresc s-o fi ascultat.