Tocilare de liceu

Capitolul 2- Mutarea

**Pov Maria**

Bună! Eu sunt Maria dar prietenii îmi spun Mari. Am 17 ani, 1.70, am un frate mai mare pe nume Josh și cred că va-ți prins. Da eu sunt o tocilară și da fratele meu este unul dintre cei mai populari, frumoși băieți din școală și așa mai departe. Da... Și acum vine partea ce grea. Nu mai am părinți de 3 ani pentru că ei au murit într-un accident de mașină și uite așa m-am pricopsit cu idiotul de frate-miu care îmi tot fute nervi. Cum? Ei bine, vine mereu la mine și îmi tot spune cuvinte grele. Mă doare câte o dată dar asta e. Acum gata cu prezentările pentru că mă lungesc prea mult.

***
Mă trezesc din cauza alarmei mele enervante fiind nimeni altu' decât frate-miu. Pe bune, are o gură de zici că e goarnă. Nu mai ai nevoie de ceas ca să te trezească el dacă îl ai pe frate-miu. Offf.... Astăzi ne mutăm în alt oraș, mai exact în N.Y., noi fiind din California. Este o schimbare majoră nu numai de temperatură ci și de comportament. Nu o să mai fiu o tocilară, o să fiu un fel de Bad Girl.
Îl dau afară din cameră și mă îndrept spre baie. Intru în dus și mă spăl pe cap cu apă caldă și după mă spăl pe corp cu apă rece. Poate vă întrebați de ce mă spăl cu apă rece? Păi... Chestia asta mă relaxează într-un fel. După îmi înfășor corpul într-un prosop care îmi ajungea până la fund și încă unul pentru păr. După ce m-am spălat pe față, dinți și corp mă usuc cu feonul. Ies din baie și mă îmbrac așa:

Și încălțămintea:

Ies din cameră și mă duc în bucătărie și îl văd pe fratele meu, Josh.

--- Neața ciudat-o! Spune el în badjocură.
--- Neața futardel! Spun eu zâmbind.
--- Cum mi-ai zis? Spune el nervos. Se ridică de pe scaun și se îndreaptă amenințător spre mine.
--- Hă, acum ești și surd,prost,cretin și idiot. Dar desigur lista nu se termină aici. Spun eu încrezătoare. Următoare sa mișcare mă șochează. Palma sa face contact cu obrazul meu. Nu am căzut, doar capul mi sa dat într-o parte. Sincer... Nu-l credeam în stare de așa ceva. Când îmi da seama ce a făcut în ochii lui sa instalat tristețea, șocarea și...îh... Mila! Urăsc mila din ochii oamenilor. Asta urăsc cel mai tare la oameni.

--- Surioară eu...
--- Nu mai contează. Ai făcut-o, ai făcut-o! Asta e! Nu mai poți da timpul înapoi! Șia cum să mergem.

Nu zice nimic doar lasă capul în jos și îmi duce bagajele în porbagajul mașini. Urc pe scaunul din dreapta șoferului punându-mi centura de siguranță. După 30-40 de minute ajungem la aeroport. Și ne urcăm în avionul ce duce spre New York. Adio California! Adio viață de tocilară! Bun venit New York! Bun venit viață nouă!