Capitolul 20 .

189 9 6
                                    

Deschid uşa şi cineva mă ia şi ... 

Capitolul 20 . 

Mă ia şi îmi pune cătuşele de mâini . 

Eu: Ce se întâmplă?! Mă arestaţi? Cu ce drept? 

El ( un poliţist ) : Mai întrebi şi cu ce drept domnişoară? Ai făcut atâtea probleme , mai ales aici în New York . 

M au tarat până jos , urcându mă în maşină de poliţie . 

*La secţie* 

El: Bun , deci.. Recunoşti că ai furat o maşină , şi ai omorât câţiva oameni? 

Eu: Nu recunosc nimic! Sunt nevinovată! 

El: Eşti toate testele făcute , eşti o nebună . 

Eu: Nu sunt nebună , nu sunt nebună!!! 

El: Te vom internă pentru tot restul vieţi . 

Eu: Nu cred! Nu cred că mi se întâmplă mie toate astea! 

El: Ai făcut prea multe fapte bune? Nu cred , aşa că hai după mine şi , nu încerca să te împotriveşti , oricum nu ai de ales . 

Plângând , l am urmat .. 

Am cerut să merg la baie , m a lăsat . 

Încercăm să găsesc o ieşire , dar baia această nu avea nici măcar un geam! 

M am uitat în oglindă şi deodată îl văd pe Justin . 

El: Hahaha , bună dragă! Pe o parte îmi pare rău pentru ţine , pe de altă parte îmi pare super bine , vei vedea şi tu cum e să plăteşti nevinovată! 

Eu: Dar chiar sunt nevinovată ... 

Nu mai apuc să spun ceva că poliţistul bate la uşa strigând să ies mai repede . 

Am ieşit , nu aveam încotro . 

Am urcat din nou în maşină de poliţie , plângeam neîncetat . 

*După 1 ora de mers cu maşină* 

Am ajuns la spital , eram speriată , chiar şocată .. Era acelaşi spital bântuit din care plecasem la început .. Numai că de dată această era refăcut , oamenii lucrau aici şi nu mai arată la fel de rău . 

El: Ştiu,ştiu .. Locul asta îţi e familiar . 

Eu nu ziceam nimic , lacrimile nu ''mă lăsau''.. Intrând în spital , un doctor mă ia şi mă duce într o camera .. Avea doar un pat , şi un geam destul de mic , nici capul nu mi intră acolo . 

Mă aşez pe pat , doctorul se aşează şi el lângă mine . 

El: Această va fi casă ta de acum înainte , nu avem ce face .. Ai nevoie mare de asta! 

Doctorul a plecat , au trecut cam 2 ore şi eu încă nu mi revenisem din şoc .. Sunt nebună? Chiar sunt? 

*După câţiva ani* 

Au trecut 3 ani .. Eu sunt încă în spital . Nu cred că mai am mult de trăit , Justin îmi da târcoale în fiecare zi inspaimantandu mă din ce în ce mai mult ..Nu prea maimănânc şi nimeni nu vine la mine , nici măcar în vizită . 

Sfatul meu este să ascultaţi numai de familie şi să nu aveţi încredere în nimeni deoarece , oameni în ziua de azi îţi vor numai răul şi nimeni nu te va înţelege sauacceptă aşa cum eşti tu cu adevărat . 

Acesta a fost ultimul capitol , ma scuzati pe pentru greselile gramaticale , avand in vedere ca a fost prima mea poveste .. va mulţumesc pentru tot şi ne vedem peste osăptămâna cu o altă poveste . Sper că va plăcut , xoxo all .

Mirrors Haunted .Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum