Pentru iubirea unui italian

Capitolul 6

Eve deschise ochii si pentru o secunda se intreba unde era. Isi intoarse incet capul si il vazu pe barbatul care dormea  langa ea, si simti o placuta lene care era marturia noptii de pasiune. Se intoarse pe o parte, observand cum pieptul lui se ridica si cobora datorita respiratie regulate. Statea intins pe o parte, cu o mana peste fata. Parea inocent si indolent. Intorcandu-se pentru a privi tavanul din nou, Eve ofta plina de satisfactie si tot odata cu parere de rau fiinca noaptea se terminase. De mult timp nu mai fusese in situatia aceasta. In realitate, niciodata nu mai fusese in acea situatie, fiind amanta unui barbat care, potrivit propiilor cuvinte a lui Luca era aproape "un necunoscut".

Nu mai avuse o relatie de... Se incrunta cand isi dadu seama ca trecusera aproape doi ani. Si totul fusese foarte diferit, o relatie care se construise putin cate putin. Cu Luca nu stia care erau sentimentele ei. Eve era o persoana rece, linistita, reflexiva, si nu obisnuia sa se bage in patul unui barbat doar pentru ca il gasea irezistibil. Dar cu siguranta asta i se intampla lui Luca in mod frecvent.

- De ce te incrunti, cara? Am crezut ca aseara am reusit sa alung aceasta expresie cu sarutarile mele.

Eve tresari. Fusese atat de distrasa de gandurile ei, incat nu isi dadu seama ca Luca se trezise. Ochii lui vigilenti o priveau, inconjurati de gene groase, iar corpul lui era  ca al unui tigru intins la soare, relaxat dar puternic.

Eve schita un zambet.

- Ma incruntam?

- Mmm - intinse mana incet si ii mangaie parul. Fusese o noapte incredibila, dar el stia ca va fi asa. O dorise atat de mult incat nu ar fi putut fi altfel, ca cu venirea diminetii dorinta se transformase in ceva diferit. Il excitase necunoscutul, delicioasa asteptare pentru a vedea ca ea este a lui.

Si apoi?

Nu avea importanta cat de minunat fusese, era momentul sa urmeze protocolul. Erau anumite reguli si el se intreba daca Eve le va intelege in aceiasi maniera ca si el. Reguli despre frontiere si asteptari. El nu se va implica. Niciodata nu o facuse.

- Vino aici si saruta-ma - murmura Luca.

Dar Eve vazuse ceva in ochii lui, ceva care ii ridica parul pe ceafa. Luca avea mult autocontrol, desi se vedea ca o dorea din nou. Dar, emotional? Oare lui Luca ii era teama de faptul ca ea se va agata de el, ca va deveni dependenta si exigenta, cum faceau cateodata femeile atunci cand un barbat facea dragoste cu ele? Pai cu ea nu avea de ce sa se ingrijoreze.

Schita un zambet, multumita ca munca ei o invatase sa isi ascunda sentimentele. La o luna de la moartea mamei sale, se intoarse in studiou cu inima distrusa dar cu exterior linistit si controlat. Doar cativa telespectatori atenti si perspicaci,  scrisera la redactie intreband  daca totul era in regula cu ea, si urmand sfatul editorului, Eve mentionase decesul mamei ei. Dupa asta primise o avalansa de scrisori de la oameni care trecusera si ei prin aceasta situatie si care voiau sa imparta experienta cu ea  si sa-i dea curaj. Televiziunea o insatase sa isi controleze emotiile, dar de asemenea descoperise ca camera putea minti.

- Si de ce nu vii tu sa ma saruti ? - sugera Eve.

El se apropie zambind viclean  si se apleca spre buzele ei.

- Asa?

- Exact asa - murmura ea.

Luca facu dragoste cu ea lent, demonstrand experienta lui ca si amant, si Eve ii pronunta numele cu voce tare de doua ori. Niciodata nu mai fusese asa cu un barbat, dar nu avea de gand sa admita, si cu atat mai putin cu Luca, care avea un ego enorm.

El se relaxa  si contempla zambetul somnoros si satisfacut a lui Eve.

- Cat timp poti sa ramai?