Viața Kirei este dată peste cap de mutarea în casa tatălui vitreg. Ea va avea și un frate vitreg cu care nu se va înțelege încă de la început. Fiind două firi diferite, se vor respinge dar se și vor atrage în același timp.
Darrin este un băiat dur...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
KIRA
― Te-ai trezit? o aud pe Amy întrebând în șoaptă din spatele ușii închise.
M-am trezit de ceva vreme, este doar opt dimineața, dar nu am mai avut somn. Să fiu într-o casă străină nu mă prea ajută să dorm bine. Nici măcar noaptea trecută nu am dormit prea bine, trezindu-mă mult prea des.
― Da, îi spun puțin mai tare ca să mă audă.
Vocea mea sună obosită și slabă. Intră în cameră îmbrăcată în pijamalele ei roz pal și se așează în pat lângă mine, salteaua lăsându-se ușor.
― Nu prea ai reușit să dormi, așa-i? întreabă cu un zâmbet cald, măsurându-mă din ochi.
― Nu prea, recunosc, ridicându-mă în fund.
― Te cred! Este ciudat să fi într-o casă străină, dar te vei obișnui, îmi zice ea încrezătoare că exact asta se va întâmpla.
― Mda, sper! spun cu jumătate de gură, dorindu-mi din tot sufletul să se facă o minune și să fiu acum acasă, în dormitorul meu cald și atât de confortabil.
Mă gândesc dacă să-i spun despre fratele ei, mai exact ce s-a întâmplat noaptea trecută, dar mă hotărăsc să nu o fac. Nu are rost, în plus, nici eu nu știu ce s-a întâmplat mai exact.
― Deseară fratele meu are un meci. Vrei să mergem împreună? mă întreabă cu speranță în glas. Ți-ai mai lua și tu gândul de la tot ce s-a întâmplat.
Ridic din sprâncene curioasă să aflu despre ce meci este vorba, dar apoi ridic din umeri. Nu știu dacă chiar am nevoie de o ieșire, poate că am nevoie mai mult să stau singură într-un fel de hibernare.
― Ce meci?
Ea se gândește puțin înainte de a-mi răspunde cu o voce șoptită, parcă temându-se că o va auzi cineva.
― Nu pot să îți spun pentru că nu știu cum vei reacționa...
Deci nu-i ceva de bine dacă aș putea reacționa rău, îmi dau seama sceptică, dar curiozitatea mea crește lamentabil.
― Ei, spune-mi! insist, aplecându-mă ușor în față, foarte atentă.
Ea clatină din cap și imită închiderea unui fermoar în dreptul gurii. Este hotărâtă.
― Nu îți spun Kira, dacă vrei să vi cu mine, vei afla singură.
Mă încrunt. Sunt curioasă ce meci ar putea să aibă ciudatul care s-a strecurat noaptea trecută în propria casă, ca un infractor și mai ales sunt curioasă de ce Amy nu vrea sa-mi spună despre ce este vorba. Dau ușor din cap acceptând, deși presimt că nu ar trebui să merg. Totul pare atât de dubios. Dar, eu chiar sunt o curioasă din fire. Și poate că-mi va face bine ieșirea asta, căci statul în casă pare să nu mă ajute deloc.
