Prologul e promițător. Nu sunt genul care citește astfel de lucrări, însă expresivitatea ta e bună, te exprimi frumos. Cartea crează suspans încă din primul capitol. Ne smulge din acel cadru de romance al prologului, ceea ce e bine. Totuși, cu cât înaintăm în capitol, cu atât faptul că suntem abia la început își face mai mult simțită prezența. Ba mai mult, încâlcești puțin acțiunile, pentru că te legi de ele pentru a detalia sentimentele ei – ceva normal pentru începutul unei cărți cu un personaj complex, căci durează până ce cititorul începe să-l cunoască. Ideea e că trebuie să te uiți și la succesiunea acțiunilor. De exemplu, te-ai legat de întinsul în pat, abia apoi de opritul în pragul ușii. Adică de presupune că ei vin de la doctor, deci are loc și acțiune acolo, nu numai descriere a sentimentelor. Deci cronologia evenimentelor e importantă. Și, deși te referi la un lucru uzual prin „mă întind mereu în pat și mă gândesc...“, cred că mai corect era ca acel pasaj să fie după cel cu pragul.
Jonglezi bine cu timpurile verbale, deși se mai observă mici scăpări.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Aici, de exemplu: în loc de „dădea“, mergea „dă“, deși îmi pare corectă și varianta ta. Totuși, dacă lași „dădea“, cred că și „demonstrează“ trebuie pus la același timp: „demonstra“. Sună mai bine. În ambele locuri.
Observ câteva repetiții, precum cea din imaginea de mai sus, cea cu „demonstrează“, menite pentru a crea impact și a întări o idee. E bine, chiar îmi plac, numai să nu fie folosite în exces.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Ajungem aici și totul se spulberă. Antiteza dintre ele îmi amintește de Tris, din Divergent, și de mama ei. Felul în care descrisesei mai sus spusele mamei ei, alintul acela, chestiile astea, chiar îmi amintea de cele două. Și Tris știa cât de diferite sunt. Diferența e că Tris nu voia ca acțiunile ei să fie genul de acțiuni care nu i-ar face mama mândră. Mă rog. Ideea e că mi se pare ciudat cum ea, din senin, se ia la harță cu mama ei, deși mai sus nu dăduse de înțeles că nu o suportă. Adică pe mine m-a dus cu gândul la felul în care Tris povestea despre mama ei, iar ea o făcea în acel fel, de parcă știa că ce face mama ei e mai bine, însă ea nu va fi niciodată așa și nici nu va putea înțelege asta. Și când am citit acele replici ale tale, am rămas blocat puțin timp.
Și vreau să menționez că mai bine ai pune „de acum, pentru mine, ești doar mama biologică“. Mamă spirituală sună, mai mult, ca o persoană pe care o consideri ca o mamă, dar care nu este cu adevărat mama ta, o persoană apropiată pe care o iubești. Adică așa văd eu situația, nu știu.
Revenind la relația celor două, mai departe începi deja să dai de înțeles de ce a reacționat așa. Abia apoi, după ce trecem de acea scenă și de următoarele pasaje, putem spune că înțelegem măcar o mică parte. Personajul e atât de complex, că probabil nici după ce vom termina cartea nu-l vom cunoaște așa cum îl cunoști tu.
Și dacă mai devreme ziceam că ea are reacții ciudate, observ că seamănă cu Jack. Fix când ea cedează și îi zice numele ei, el o imită special pentru a se lua la harță. Brusc, văd din ce în ce mai mult legătura cu acele cuvinte scrise cu italic. Cartea ta mă duce cu gândul spre mai multe locuri – cărți, filme, seriale – în același timp. Reacțiile și personalitățile lor mă duc cu gândul la serialul The End Of The F***ing World. Dar nu sunt chiar așa simpliste, cu cât citesc, se modifică mai mult și mă duc cu gândul către alte personaje, către alte tipologii de oameni.
Știi, scriu astea în timp ce citesc, iar când găsesc ceva ce contrazice ce am scris mai înainte, modific ori adaug, ori analizez puțin în avans textul înainte să scriu, iar apoi reiau cititul de unde am rămas. Alte greșeli pentru care să îți atrag atenția nu găsesc, nici nu știu dacă ce am menționat aici erau tocmai greșeli, ci poate lucruri care ar merge puțin ajustate. Cartea în sine îmi place, deși la început pare un romance, observ că nu e chiar așa.
