Distanța s-a restabilit între noi odată ce eu m-am așezat la locul meu, dar încă te simțeam. Încă îți simțeam parfumul pe care l-ai folosit mereu, încă îți simt buzele, chiar dacă eu abia le mai simt pe ale mele. Alice nu pare fericită, dar nu îți pasă, pentru ca tot ce faci tu este să mă privești.
-O...K, a fost mai real decât speram eu. Râde Lucia, iar Zack o acompaniază.
-Mai are sens să jucăm? Întreabă Lucia, iar eu ridic din umeri. Restul alegând să nu arate nici un gest. Deci nu,ok atunci. Își freacă mâinile între ele și oftează. Haide să jucăm doua întrebări. Zâmbește, iar Zack bate palma cu ea în semn de aprobare. Alice aprobă, iar noi doi stăm tăcuți. Îmi trec limba peste buze și zâmbesc slab. Poate a fost o greșeală, dar jur că aș repeta această greșeală la nesfârșit.
-Bun. Felix, întrebi. Te văd ridicându-ți capul brusc pe semne ca erai căzut pe gânduri.
-Zack. Vocea ta îmi face inima să se oprească pentru câteva secunde. Îți place de Sophia? Întrebarea ta pare să îl incomodeze pe blond, dar tu pari foarte curios de răspuns.
-Nu, mai mult decât o prietenă, nu. Respir ușurată, iar tu aprobi conținând să îl privești pentru câteva secunde, ca mai apoi să mă privești pe mine.
-Ți se pare că sunt atractiv? Îmi ridic sprâncenele și aproape că mă înec cu aerul, Lucia pufnind în râs, probabil din cauza șocului.
-Nu știu de ce într—
-Pentru că tu îmi pari foarte atractivă. Agh, mereu am urât sinceritatea asta a ta. Simt cum mis e ridică parul pe mine și simt nevoia să îmi schimb poziția.
-Da, ești atrăgător. Aprob încercând să nu mă fac roșie ca racul.
-Te intimideze? Îmi ridic privirea spre tine și te vad căutând-o pe a mea, privindu-mă direct în suflet.
-Oh, uite cât e ceasul. Zack, ma duci acasă? Mă salvează Lucia, iar eu nu pot decât să îi fiu datoare pe viață.
