Destined with the bad boy

Capitolul 7:Ceva neasteptat

Din capitolul anterior:  

 * In acel moment am luat-o la fuga direct spre casa.Ma uitam mereu in urma ca sa vad daca Mario e in urma mea.Deodata,in timp ce ma uitam in spate,m-am ciocnit de cineva.Era......  **

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Era Alex.Si-a dat seama dupa siroaiele de lacrimi pe care le varsam ca s-a intamplat ceva.

-Anastasia,ce s-a intamplat??

-Nimic...spun in timp ce incerc sa imi sterg lacrimile cu varful manecii de la hanorac.

-Pe bune???Chiar vrei sa crezi asta???

-Nu vreau sa vorbesc despre asta.

-Te inteleg,dar stii ca la un moment dat o sa trebuiasca sa imi spui ce s-a intamplat ca sa stiu daca te pot ajuta cu ceva.

-Nu s-a intamplat nimic grav,stai linistit.Multumesc ca iti pasa de mine.

-Normal ca imi pasa de tine.Doar esti cea mai buna prietena a mea!Ba mai mult,esti sora mea!

-Mersi,chiar nu stiu ce m-as face fara tine.

In acel moment chiar m-am simtit mai bine.Alex mereu ma facea mai fericita.Ma ajuta mereu cand aveam nevoie.Si il iubesc pentru chestia asta.Ca prieten,stati linistiti.

Eu si Alex am decis sa mergem sa ne plimbam pe bulevard.Pe drum am observat o silueta cunoscuta.Am incercat sa ma apropii din ce in ce mai mult ca imi dau seama cine e.

Cand am ajuns foarte aproape de persoana,mi-am dat seama ca era Andreea.

-Hei,Andreea,ce faci aici singura???

-Il astept pe Matei.Am zis sa iesim la o mica intalnire.

-Super.Distractie placuta!

-Mersi.Ne mai vedem!

-Ok,ai grija,bye!!

-Bye!!

Mi s-a parut putin cam agitata,insa nu am tinut sa ma duc dupa ea sa o intreb.Cand ne-am asezat pe banca,am observat-o pe Andreea ca nu a luat-o pe strada unde locuia Matei,ci pe langa o scoala.Deja am inceput sa imi fac griji,asa ca i-am spus lui Alex sa mearga acasa,pentru ca o sa o sun pe mama sa vina sa ma ia.De obicei nu il mint pe Alex,dar cand vine vorba de Andreea,as face orice,la fel ca si in cazul lui Alex.Nu am vrut sa mearga cu mine,deoarece mi-ar pune mii si mii de intrebari despre ce se intampla si dupa mi-ar spune ca doar am avut halucinatii.Traversez strada,dupa o iau pe un drum mai pustiit care ducea spre o scoala.Am zarit-o pe Andreea pe cealalta strada de langa scoala,asa ca decid sa ma ascund dupa gardul de langa terenul de sport al scolii.Am vazut-o ca s-a oprit sa vorbeasca cu un baiat.Prima data am crezut ca e Matei,dar dupa ce m-am uitat mai atent,nu mi-a venit sa cred cine e.Era Mario in carne si oase.Ce naiba cauta Andreea cu Mario??

(Aici fac o mica paranteza:

Andreea nu il suferea pe Mario,din cauza ca era tipul ala rau si chestii de genul.Asta credea Anastasia...Sper sa intelegeti.Acum va las.Lectura placuta!!!)

Nu puteam sa cred asa ceva.Am incercat sa ma apropii ca sa aud ce vorbeau intre ei.

A-Andreea ; M-Mario:

A:-De ce ai vrut sa ne intalnim??

M:-Uite,stiu ca am gresit fata de tine,exista vreo cale prin care sa ma poti ierta??

A:-Tu chiar te astepti sa te iert dupa ce te-am vazut cu Anastasia??Ai spus ca nu o sa iti mai placa de nimeni altcineva .

M:-Chiar nu am avut intentia sa fac asta.Si sa stii ca ea voia sa ma sarute,asa ca....

A:-Asa ca te-ai gandit sa actionezi tu primul.Tot ce vreau e sa iau tot ce voiam si sa nu mai aud de tine in veci.

M:-Dar..

A:-Niciun dar.Da-mi plicul si pleaca.

M:-Bine,dar daca te razgandesti,te rog sa imi dai mesaj.

A:-Bine,hai mai repede!!!

Atunci l-am vazut pe Mario cum a scot un pliculet de plastic in care se aflau niste frunze.Mi-am dat seama ca alea erau droguri.Nu imi venea sa cred ca Andreea lua droguri si il mai si insela pe Matei cu Mario.Nu credeam ca e in stare de asa ceva.Dar cel mai rau,ea mi-a ascuns totul.De ce ar face asta??O inteleg,i-as tine mortis 3 saptamani sa se lase si tot asa,dar macar daca imi spunea motivul.

Si tot in acel moment,mi-am dat seama ca Mario chiar era asa cum am spus.Voia sa fie cu unele fet doar ca sa nu se simta singur,iar atunci cand se plictisea de ele,se despartea de el.Nu aveam de gand sa fiu si eu una dintre ele.

Am fugit spre casa in lacrimi.Nici nu imi mai pasa daca m-au observat sau nu.Tot ce imi doream era sa ajung acasa,sa ma bag in camera mea intunecoasa si sa raman acolo pentru totdeauna.Nu mai vreau sa vad pe nimeni si sa nu mai aud de nimeni.Vreau doar sa fiu singura.

Imediat ce am ajuns,m-am dus direct spre camera,am inchis usa cu cheia ca sa nu poata intra nimeni.Am inchis toate luminile,ca in camera sa ramana doar lumina ,nu foarte puternica ce venea de la fereastra.M-am asezat in pat si am privit luna de pe cer si ma gandeam la ce o sa se intample cu mine in urmatoarele zile,saptamani,luni sau posibil, ani..

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

HEEEEEEEEYYYY!!!!!!

Sper ca v-a placut si acest capitol,nu uitati sa imi votati cartea,ar insemna ceva pentru mine si as vrea sa va intreb daca v-ar placea sa va las diferite intrebari la care sa raspundeti???Aceste intrebari sunt legate de carte si despre parerea voastra fata de aceasta.

Daca sunteti de acord,nu uitati sa lasati in comenatrii raspunsul vostru,iar daca se vor strange multe voturi,poate voi incepe chiar de la capitolul urmator.Intrebarea o veti gasi mereu la sfarsitul capitolului dupa "Barile autorului".(In caz ca nu v-ati prins,barile autorului sunt barile de la sfarsitul capitolului.Cele dupa care le trasez,incep sa scriu ceva pentru voi.Ex:Intrbari,pareri etc.)

Sper ca v-a placut acest capitol.Ne mai auzim.Pupiiiiici!!!