Capitolul 22

2.6K 249 6
                                    

***
Hayden
***

Pentru un Lycan, sufletul pereche este cel mai minunat lucru pe care l-a putut primi, vreodata, de la Zeita Lunii.

De obicei, iti gasesti perechea atunci cand te astepti mai putin.

Asa se intampla mereu.

Ai mei, spre exemplu, s-au intalnit in timpul unui raid. Haita mamei era atacata de o gasca de exilati, iar tata, Alfa, pe atunci, se angajase sa ii protejeze pe toti Lycanii de acesti nenorociti de exilati.

S-au intalnit pe campul de lupta, dupa cum mi-a povestit tata, cum a vazut-o luptandu-se cu un exilat care incerca sa ucida o fetita.

Cand a realizat ca acea lupoaica care lupta vitejeste era perechea lui, nimic nu a mai contat, ci doar sa o protejeze si sa o iubeasca pentru totdeauna.

Asa ca, potrivit spuselor lui, dar si al variantei povestite de mama mea, tata i-a nimicit pe toti exilatii, de unul singur, fiind motivat de gasirea sufletului lui pereche.

De mic mi-am imaginat tot felul de scenarii in care imi intalneam perechea, insa niciodata nu m-as fii gandit ca o voi intalni pe Isabelle astfel.

Unul din membrii haitei mele care iesise la vanat a facut caprioara pe care o alerga sa ii apara in fata masinii Isabellei, facand-o sa cada in prapastie.

Vazand ca e aproape moarta a vrut sa o ajute, insa, cum nu avea voie sa se transforme, m-a chemat prin urletul sau, in ajutor.

Ajuns acolo, am realizat ca femeia pe jumatate moarta era sufletul meu pereche, care si-a ales cel mai nepotrivit moment sa intre in viata mea.

Eram in plin razboi cu un alt Alfa, de care stiam ca se folosea numai de slabiciunile adversarilor lui pentru a castiga, iar faptul ca tocmai atunci o gasisem pe ea, nu ma ajuta deloc.

Prietenul meu cel mai bun, dar si mana mea dreapta, Beta Yusuf, doctorul haitei, mi-a recomandat sa ii dau putin din sangele meu, Isabellei pentru a o ajuta sa se vindece mai repede.

Am facut asta, insa efectele transfuziei au fost cu totul altele de care ne asteptam.

In mod normal, sangele meu trebuia sa ii grabeasca ritmul de vindecare si apoi sa dispara din sistemul ei.

Insa, viata sau cum am aflat mai tarziu, adevarata ei origine, a facut ca transfuzia sa nu fie una obisnuita.

ADN-ul nostru s-a contopit, transformand-o intr-o creatura cu abilitati de Lycan, fara abilitatea de a se transforma complet, ci doar anumite parti ale corpului, precum membrele sau unghiile de la maini.

Acest lucru, mi-l prezentase, in teorie, Beta Yusuf, asa ca ma temeam putin de siguranta celor din jurul ei.

Dar cum razboiul imi batea la usa, oricat de mult voiam sa o ajut sa isi controleze urgiile, nu o puteam tine pe langa mine, fara sa risc ca Alfa Ralph sa o gaseasca si sa o foloseasca impotriva mea.

Asa ca, m-am comportat cat am putut eu de urat si badaran cu ea, pentru a o face sa ma urasca si sa stea cat mai departe de mine.

Dar, inca o data viata mi-a dovedit ca lucrurile niciodata nu se aranjeaza dupa cum vrei tu, ci dupa cum vrea aceasta.

Alfa Ralph a capturat-o atunci cand eu ma asteptam cel mai putin, facandu-ma sa ma infurii si sa turbez de disperare.

Intr-un final, am reusit sa ajung la ea si sa il distrug pe Alfa Ralph, insa numai sa o vad cum viata i se scurge din ochii ei minunati.

Apoi am descoperit adevarata sa origine, si anume ca era un Myriad, dupa ce a inviat din morti si a avut o mica discutie cu bunica sa.

Si, de parca nu era de ajuns ca sufeream enorm pentru ca o indepartasem de mine pentru binele ei, ceea ce, in realitate nu a fost asa pentru ca tot in mainile lui Ralph a ajuns, acum ma tinea ea la distanta, pentru ca stia ca menirea ei avea sa ne afecteze viata si sufletele daca alegeam sa ni le unim.

Problemele nu vin niciodata singure, asa ca un nou inamic si-a facut aparitia, unul cu care eu nu ma puteam lupta, ci numai Isabelle si semenii ei, fapt care m-a facut sa rabufnesc si sa ma cert cu ea.

Acest inamic a aranjat ca cele doua lumi de pe pamant, cea a oamenilor si cea a creaturilor supranaturale sa intre in razboi.

Si cum distrugi cel mai usor cele doua lumi?

Distrugand orice sansa de a mai putea fi salvate.

Adica, pe limba noastra, sa ii gasesti slabiciunile celor care puteau sa il opreasca si sa ii pui in fata faptului implinit. Sa aleaga intre persoana draga si menirea sa.

Exact cum a facut inamicul Isabellei, care s-a dovedit a fii unchiul sau, dar si fratele geaman al bunicii sale.

A pus-o sa aleaga intre mine si salvarea Pamantului de la distrugere totala.

De ce va spun toate astea acum?

Se spune ca aproape de moarte, omul isi vede viata cu proprii ochi, iar ceea ce v-am povestit a fost cam toata viata mea, dar, mai ales momentulnin care Isabelle a intrat in viata mea, dandu-mi viata peste cap.

Stiam ca nu mai aveam nici o cale de a scapa de umbra intunecata care imi devora lupul si sufletul din trupul meu asa ca, cu ultimele forte am implorat-o pe Isabelle sa faca ceea ce era corect.

Sa salveze Pamantul, chiar daca asta insemna sa isi puna sufletul pereche pe locul doi.

Valul de energie eliberat de Isabelle mi-a rupt in doua trupul, separandu-ma de lup pentru totdeauna, luand cu el umbra intunecata care imi patase sufletul.

Poate ca am fost prea nedrept cand am pus-o sa faca asta.

Ceva ce nimeni nu ar trebui sa treaca printr-o astfel de situatie.

Niciodata...

Insa eu am pus-o...

Sa renunte la mine, la noi si la tot ceea ce inseamna suflet pereche.

Daca ma va ierta vreodata, nu pot stii cu siguranta, insa eu nu voi mai fii pe langa ea sa vad acest lucru.

Fara lup, trupul meu era acum obisnuit, iar un om nu putea sa supravietuiasca torturii la care am fost supus de unchiul ei.

Cand ea va realiza ca am luat cea mai buna decizie de a-i spune sa ii nimiceasca pe toti, inclusiv pe mine, atunci sufletul meu se va putea linisti.

Totusi, cu un regret plec de pe lumea aceasta.

Ca nu am putut sa ii ofer o viata fara de griji, plina de iubire, loialitate si, cel mai important, o amintire ca noi doi am trait impreuna pe acest Pamant si am putut lasa ceva in urma noastra, ceva care ar fi putut sa faca din acesta un loc si mai bun de trait.

Copii...

Frumoasa BestieiWhere stories live. Discover now