Lăcaș de gânduri

Speranța

                        》》》 《《《

Simt lumina cum se stinge în ghearele întunericului.
Nu am speranțe că voi reuși singură în tot haosul...
Am nevoie să răsară singura stea ce luminează.
Prividu-i anii prin cea trecut, am puterea de vitează.

Mintea nu-mi răspunde la o simplă întrebare
Cine a realizat această planetă ce dansează lângă soare?
Suntem prea orbi de propriile orgolii nevăzute.
Încercăm să ripostăm avalanșelor sentimentale...

Cunoscând abisul mării de.a lungul nopții înstelate..
Privesc spre el ce-mi răstoarnă prin vise, șoapte ...
Aștept alinarea dulce primită dintr o îmbrățișare.
Îl cunosc oare pe cel ce-mi curăță a mea scăpare?

Lumina e din nou pe cerul făr-de lună și voința..
El mă cheamă spre iubirea de credință.
Îl cuprind cu brațele părând de grabă o nuanță...
Amestecați ne pierdiem prin culoarea înfierbântată.

                     《《《  》》》