Departe de noi

PREFAȚĂ

1917

Codițele blonde ale fetiței zburau,în timp ce ea scăpase din mâinile bărbatului care o ținea strâns.

-Mami!Mami!

Rochița îi era uda și murdară pe tiv,din cauza zăpezii murdare prin care o târâse.

-Galina,nu!

Femeia murdară și neîngrijită s-a întors spre ea chiar în momentul în care glonțul a părăsit țeava puștii.Bucata de oțel a străpuns trupul firav al micuței copile.Sânge cald și roșu s-a împrăștiat pe zăpada din curtea Garnizoanei Petru și Pavel.Femeia s-a prăbușit în genunchi lângă fata ei,care respira greu.Sângele păta rochița ei albă.

-Mami..

Mâna mamei s-a așezat peste rana de glonț din dreptul pipetului.Galina era palidă și tremura.

-Nu vorbi,Galina mea.Te vor ajuta imediat.Mi-au promis,mi-au promis!

Femeia plângea cu lacrimi amare când fiica ei și-a dat ultima suflare în balta de sânge și zăpadă topită.Patru mâini puternice au zmucit-o în sus.Haina care acoperea burta de gravidă era pătată cu sângele Galinei,în vârstă de 10 ani,acum moartă,fară nici o vină pe lume.Târâtă în fața plutonului de execuție,femeiaa și-a ridicat chipul murdar și plin de lacrimi.

-Mi-ați spus că dacă sunt de acord să dau locația soțului meu..

O palmă grea i s-a lipit peste față.Știa că trebuia să se corecteze,asta învățase în lunile de captivitate.

-Mi-ați promis,tovarășe colonel. s-a corectat ea.

Un firicel de sânge i s-a scurs prin colțul gurii.Un grup de oamni îmbrăcați în alb au intrat în curtea garnizoanei.

-Mi-ați promis că,copilul meu v-a trăi!Vi l-am dat pe soțul meu,lider al rezistenței antibolșevice,pentru copilul meu!

Cel din fruntea plutonului de execuție a râs.

-Nu copilul ăla ne intereseaza,tovarășă Belikova.Nu un copil care a trăit în regimul țarist și a fost fiica a unui colonel țarist,ci cel din burta ta spurcată,care o să fie un copil bolșevic.

Alexandra Nicolaevna Belikova s-a tras din mâinile oamenilor care o țineau pe loc.

-Orașul asta mânjit decomuniști  o sa ardă și garnizoana asta blestemată o să se dărâme în capul vostru,tovarăși criminali !

Urletele Alexandrei Belikova au fost curmate de un glonț,tras scurt în craniul ei.Un glonț,urmat de respirația făcută artificial de doctori și asistente de război,urmate aproape imediat de un țipăt de bebeluș.Se născuse un copil bolșevic,copil care ștergea cu buretele păcatele tatălui,mamei și surorii,copil care ștergea numele Belikov de țarism și îl onora cu nașterea lui,printre colonelii comuniști.