Marko

Capitolul 3

,,Educată de destin, simt mult și arăt puțin''

Nu înțeleg de ce crede că mi-ar fi frică de el. Și ce probleme să am eu cu el? Este super încrezut. Îmi pare rău pentru sora lui, dar nu toată lumea moare de supradoză în ziua de azi. Mai sunt și foamete, incendii, inundații, cutremure, avalanșe, boli și așa mai departe. El ar trebui să își vadă de viața lui. Mă enervează la culme atenția pe care mi-o dă în exces.

—Stormy!

—...

—Stormy Manson!

—Da! Îi răspund doamnei de matematică, ce tocmai mă trezi din gândurile mele.

—Ești cu noi? Întrebarea ei veni pe un ton nervos, realizând că nu am ascultat nici măcar jumătate din tot ce a vorbit.

—Da! Mă scuzați, doamna! Îmi cer iertare privind-o atent în ochi.

—Vrei să ne spui și nouă de ce erai atât de îngândurată și nu erai atentă la lecție? Chiar m-am săturat de replica asta a profesorilor: ,,Vrei să ne spui și nouă la ce te gândeai?", ,,Vrei să ne spui și nouă de ce râzi?", ,,Vrei să ne spui și nouă de ce nu erai atentă la lecție?". Dacă voiam să le spun ceva gândeam cu voce tare, nu e evident? Nici nu înțeleg de ce ar vrea să îmi asculte problemele. Pe mine nu mă interesează problemele ei, nici cele personale, nici cele de matematică. Chiar vrea să știe de ce nu eram atentă? Eu zic ea să-și vadă de problemele matematicii, iar eu de problemele mele.

—Nu, este în regulă, am să le păstrez doar pentru mine! îi dau replica rapid pentru a nu o face să aștepte.

—Atunci fii aten...

Trrrrrrrrrrrrr

Știți cum este vorba aia "Salvat de clopoțel"? Asta se întâmplă mai mereu în cazul meu când sunt pe cale să intru în probleme. Nu știu cum se nimerește asta, dar se pare că cineva, acolo sus, are grijă de mine.

—Stormy, la ce oră rămâne să ne întâlnim la petrecere? Amna veni nerăbdarea să mă întrebe aproape speriindu-mă.

—Nu este nici-o oră! Stormy a anulat petrecerea. Replică rapid Lisa, așezându-se cu fundul pe banca mea.

—Lisa... Nu draga mea, nu am anulat-o. Stai puțin! Fă-te comodă în banca mea până revin. Lisa putem să vorbim ceva între patru ochi? O prinsesem de mână și o trăsesem la o distanță mai mare pentru a discuta, fără a mai aștepta răspunsul ei.

—Zi repede, ne așteaptă Erick la mașină, îmi spuse aceasta grăbită.

—Ce-ai?

—Nimic.

—Atunci, de unde până unde ți-a venit ideea să nu mai țin petrecerea?

—Dacă nu-l inviți și pe băiatul cel nou, nu m-ai dai nici-o petrecere! Îmi replică acid încruntându-se la mine.

Nu îmi vine să cred că i s-a pus pata pe Marko! Sper să înțeleagă că nu ne v-am vedea niciodată împreună. Dar până la urmă ce are de gând să facă dacă țin petrecerea?

—Și ce o să faci ca să mă oprești?! O întreb ridicând din umeri.

—La 00:00, chem poliția!