Orice ai face, nu-mi da drumul!

#23

Imi deschid incet ochii si observ ca nu sunt la mine in camera, nici Liam nu e.  Ma uit in jur si defapt nu vad nimic, doar alb.  Bai eu una nu imi aduc aminte sa imi fi vopsit camera in alb.

- Bella!

Aud cum ma striga cineva si jur ca as recunoaste vocea asta dintr-o mie. 

- Tata?!!?  Intreb nesigura desi mai mult ca sigur el e.
- Da Bella, eu sunt, dar nu inteleg un lucru, cum m-ai ai curajul sa vorbesti cu mine, cu noi dupa cate ne-ai facut?  Ne-ai distrus Bella.  L-ai gasit pe prostu de Liam si pe baieti sa te victimizezi huh?  Saracuta mea fetita.  Mama ta avea dreptate, esti o dezamagire, nu meriti pe nimeni, nu ii meriti pe baieti, pe Kate, dar cel mai important nu il meriti pe Liam.  Te folosesti de toti, nemernic-o.
Plangeam, ascultam ce zice si plangeam.  Ce naiba si el, de ce toata lumea spune asta. Nu ma folosesc de nimeni. 
- Tata, eu, nu-i adevarat.
- Taci! Te minti singura, tu ne-ai omorat, tu ne-ai chinuit asa. Toti ne intrebam unde esti, tot te cautam ca nebuni si tu ce faceai de fapt?  Ai fugit cu baiatu asta nu?  Curvo!  Te gandesti numai la tine. 
- Nu-i adevata. Nu e adevarat!  Tip si incep sa plang. Cad in genuchi si imi pun mainile in cap.  Nu e adevarat, nu intelegeti, voi nu stiti adevarul. 
- Nici nu avem cum, daca nu ne omorai, acum am fi fost fericiti.  Nu meriti pe nimeni, esti o egoista, te gandesti numai la binele tau. 
- Ba nuuuu. Incep sa tip.  Nu e adevarat.  Voi nu ma cunoasteti, niciodata nu m-ati cunoscut. Mereu erati plecati, nicinu cred ca stiati ca aveti un copil. 
- Si asa ne-ai pedepsit?  Omorandu-ne? 

Vreau sa plec, ma indepartez plangand de acolo.  Nu e adevarat, nimic nu e adevarat, nu sunt asa.  Vreau sa plec de aici.  Acum!  Liam!  Unde e Liam?  Vreau la el.  Ma pun pe jos si incep sa il strig . 

- Liam!  Liam!  Vino, am nevoie de tine, unde esti?  Liam! 
- Nu mai vine!  Te-a lasat, si-a dat seama ca doar il folosesti.  Tu nu vezi?  Il trigi doar cand nu ai cui sa te plangi. 
- Nu e adevarat, ma iubeste, il iubesc, nu ma folosesc de el. 
- Nu e adevarat.  Te minti singura. Recunoaste te folosesti de el si bani lui si dupa fugi nu?  Cu altul!  Curvo, 16 ani de zile am crescut o curva?

Plec de langa el incecandu-ma cu propriile lacrimi.  Nu e adevarat, ce spune el nu e adevarat.  Pleca, dar nici eu nu stiu unde. Totul e alb in jurul me.  Incep sa fug dar nu stiu unde, fug spre nicaieri. Plang, incerc sa ma opresc, dar nu reusesc.  E tatal meu si ma doar ceea ce spune.  Parinti mei ma cred o curva. 

- De ce fugi de adevar Bella?
- Da-mi pace, te rog! Spun ultima parte cu o voce stinsa.  Nu fug de adevar pentru ca asta nu e adevarul , nu e asa.  Spun plangand mai tare.  De ce ii arat cat de slaba sunt, de ce?    

Ma uit spre cer si ma gandesc cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi dus cu Kate la aceea petrecere blestemata, daca as putea da timpul inapoi....acum mai mult ca sigur eram acasa, uidanu-ma cu kate la un film , mama cel mai sigur ne-ar fi gatit ceva, iar tata era linistit la servici, seara am fi luat cina in familie si am fi ras si glumit, dar nu eu trebuia sa merg la petrecerea aia si sa ma rapeasca Liam si indirect sa imi omor parinti.  E ceva nedrept in asta??  Parinti mei au dreptate, cine si-ar dori un copil ca mine?  Unul care sa plece la o pretrecere si sa se mai intoarca la inmormantarea parintilor lui huh?  Cine?  Imi atat de dor de acele vremuri, dar nici pe Liam nu vreau sa il pierd, iar acum am impresia ca eu m-am pierdut, sunt prisa pe un taram nu stiu unde plangand si ascultandul pe tata cum ma jigneste. 

- Curvo! 

A fost tot ce am uzit iar dupa negru, vedem numai negru si auzem mai multe voci cum imi strigau numele

- Bella!  Bella, trezeste-te!  Bella! 
- Da, bella, te rugam trezeste-te! 
- Haide Bella! 

Iar dupa....

Capitolul este ne editata, imi cer scuze pentru greseli!!