Parintii mei au ales iar un liceu nou. Deja deveni o obișnuință pentru mine,probabil si pentru ei. Din cauza serviciului tatalui meu, am schimbat 6 licee pana la varsta de 16ani. Din acest motiv nu am apucat sa mi fac prieteni ,iar de la al 4lea liceu schimbat nici nu mi mai cautam,stiam ca urmeaza sa plecam iar. Ceva bun in toate schimbările din orase diferite,sunt peisajele. Imi placeau fotografiile,sa surprind momente remarcabile si lucruri temporare.
In al 7lea liceu,liceul Bristol Central High School,din centrul orasului Bristol,am decis sa vorbesc cu directorul ,ca tot cauta inlocuitor,daca se poate sa fiu fotograful liceului,din motiv ca acum tata mi a promis ca o sa stam mai mult timp aici ,de data asta.
-Nu vreau bani pe fotografii,domnule director . E pur si simplu..hm,din placere.
-Bine. Va trebui sa vorbesti cu ziaristul liceului ,Martin Luther . Lui o sa i dai pozele pentru a le pune in ziar.
-Si unde il gase..
Imi luase glasul si a inceput sa vorbeasca la telefonul fix de pe biroul maron,care ma ducea cu gandul la scoarța unui copac bătrân,poate chiar din asta a fost si facut.
-Te rog sa mi l chemi pe Martin Luther,de la clasa a10aA.
Presupun ca vorbea cu o doamna care il ajuta mereu. N am vrut sa l intreb,ca sa nu par bagacios ,desi chiar eram .
-O sa vina imediat,Alex.
-Pot sa astept aici sau treb..
-Nu,nu.Ramai ,nu i nicio problema
Stateam si admiram biroul,scoarța copacului ramasa,geamurile care erau cat peretele, biblioteca enorm de mare pentru un birou. Era o camera eleganta,poate prea eleganta.
Mi am aruncat privirea imediat spre usa,asemenea si directorul,nestiind ce este cu zarva care intra pe usa.Intrase buzna 2 fete certanduse,si o doamna gardian care incerca sa le desparta pe fete sa nu se mai bata,adica "sa nu se mai bata",stiti si voi bataile de fete,trasul de par si șuturile unde pică.
-Ne scuzati pentru zarva asta,dar le am surprins bătânduse in incinta liceului,incerca doamna gardian sa vorbeasca peste injuraturile fetelor
- VA OPRIȚI IMEDIAT! a strigat asa deodată domnul director, incat voiam sa ma aplec pe jos sa mi caut inima de la sperietura. Dar vestea buna,e ca si ele s au oprit.
-Ce s a intamplat?
-A fost vina ei! spunea una dintre ele,bruneta si rosie in obraji de la palme.
-Aaaaa..tot nu te opresti. Vezi tu dupa ,fato! s a restit blonda la ea. Si a ridicat mana sa o bage iar in parul brunetei,dar i a prins palma doamna gardian.
-Alex,imi pare rau pentru ce se intampla acum,te astept peste o ora iar la mine in birou. Si a îndreptat ochii de la mine spre usa,făcându mi semn sa ies din birou.
-Bine,o zi buna!
-La fel!
N am mai apucat sa aud de ce se bat ,desi eram tare curios. Surprinzator nu se auzea nici din afara biroului, doar gesturi si mimică care nu ma ajutau cu nimic.
