Sirena - Valurile Lui Echo

Capitolul 1 [1]

               În Camera Focului din Irasgo, sirenele erau așezate pe jos vorbind între ele, râzând sau certându-se. Neamul Irasgo era recunoscut pentru petrecerea timpului mai mult pe uscat, prin grotele muntelui lor decât în ape ca majoritatea celorlalte neamuri de sirene. Sacral stătea într-un singur picior, sprijinit de peretele peșterii, la câțiva metrii de intrare. Își sprijini capul de piatră și inspiră adânc. În aer se simțea mirosul rece și sărat al oceanului. Heria, consoarta lui Jahiri, apăru în cameră, își roti ochii prin încăpere și când îl zări pe Sacral, oftă și se apropie de el.

— Dacă te forțezi, îi șopti ea, o să te vindeci mai greu.

             El își lăsă capul să alunece într-o parte și o privi printre gene. Heria avea ochii căprui și migdalați, sub care atârnau cearcăne adânci, însă părul ei blond prins într-o coadă lungă împletită îi lumină întreaga față, făcând-o să pară mai tânără decât Jahiri, deși amândouă aveau 37 de ani. Nu dormise toată noaptea, având grija de el. Forță un zâmbet și spuse:

           — Dacă mă forțez sau nu, tot nu o să-mi crească piciorul la loc.

          Întreaga lui minte era infestată de gândul acesta. În picioare îi era mai bine în ciuda fapului că uneori își ținea răsuflarea când îl înfiorau junghiurile din amestecul de piele arsă, cicatrici și ațe groase. Nu voia să se simtă nici măcar o clipă inferior nimănui. Era mâna dreapta a lui Jahiri și următorul conducător. Nu avea să fie slab.

            Heria clătină din cap și, fără să mai zică nimic, plecă.

            Sacral nu o urmări cu privirea. El aștepta pe altcineva. Trebuia să ia o decizie și trebuia să o ia acum.

              Când Jahiri apăru în încăpere, sirenele se opriră toate din ce făceau, înclinară din cap și își reîncepură discuțiile pe o voce mai scăzută. Așa se întâmpla și când intra el, dar nu și în cazul Heriei. Conducătoarea nu-l privi pe Sacral. De fapt, trecu pe lângă el rapid, pelerina fâlfâindu-i în urma sa și se opri în celălalt capăt al camerei unde fără să aștepte nimic, începu să vorbească:

             — Cel de-al șaselea consiliu al acestui an începe acum. Jahiri îl privi pe Sacral înainte de a începe din nou să vorbească. Valurile lui Echo nu și-au împlinit angajamentul timp de șase luni față de neamul Noluga de Vest prin care aduceau zece oameni vii și mărfuri în fiecare lună. Timp de două luni de la începutul anului, valurile au plecat spre Noluga de Vest numai cu mărfuri, de fiecare dată amânând sosirea oamenilor. După cele două luni, nu au mai venit deloc. Acum trei ceasuri, un mesager a fost prins pe ruta spre Valuri și ne-a spus că dacă valurile nu aduc 60 de oameni vii și sănătoși până la Luna de Ceară, Noluga de Vest va ataca Ambrosa împreună cu neamul Baltic.

             În peșteră a început un tumult de șoapte. Sacral se foi. Jahiri nu-i spusese de mesager.

            — Noluga de Vest ne cere să ne stabilim poziția în acest război. Împreună cu noi, ar avea șanse clare de câștig. Câștigând războiul împotriva Valurilor, noi am prelua o mică parte din populația lor proporțională cu a noastră, iar prețurile pentru marfa de care avem nevoie ar scădea mult. Și mai important, apele noastre ar putea fi din nou atinse de imortalitatea de pe Ambrosa.

               Jahiri începu să se plimbe prin încăpere.

             — Totuși, continuă ea cu brațele strânse la piept, am fi sub influența noilor aliați, iar parteneriatul oricărui neam cu Nordicii presupune un schimb continuu de copii. Sirene tinere de la noi vor trece la ei pentru un timp și invers. Se va crea o nouă cultură, una pe care principiile noastre actuale nu o acceptă. Tritonii ar fi din nou sub amenințarea morții, carnea de om specifică Valurilor, Nordului și Nolugăi de Vest ar fi reintrodusă în alimentația noastră. Ne-am luptat mult împotriva acestor măsuri barbare care ne limitează evoluția. Suntem pregătiți să le lăsăm să ne scape?

             Sacral strânse în pumn materialul veșmântului său de in. Era furios. Nu voia niciodată să se întoarcă la vremurile în care auzea povești ale Valurilor în care tritoni ca el, erau uciși la naștere, fiind considerați reincarnări ale maleficului masculin.

            — Deși nu ne-au spus acest lucru, dacă alegem să fim neutrii, iar ei câștigă vom fi atât sub suveranitatea Nordică, Vestică, cât și centrală, iar prețurile pentru marfa de care avem nevoie atât pentru supraviețuirea noastră, cât și pentru comerțul cu pirații - fructe, legume, săbii, lemne, carne de rechin, ulei - se vor tripla. Să presupunem că Tratatul lui Ares e respectat. Independența noastră ar rămâne valabilă. Am salva multe vieți ale neamului Irasgo, dar din cauza prețurilor, resursele noastre s-ar împuțina dramatic, obligându-ne să vânăm până în teritoriile hipocampilor sau chiar mai departe de ele, unde trăiesc giganții apelor din care se trage și dragonul Valurilor. Astfel, suntem puși în fața a doua opțiuni, ambele rele și bune în același timp. Vom avea consilii în fiecare zi timp de o săptămână, iar la final vom hotărî prin vot ce se va întâmpla. Consiliul acesta este încheiat.

              Jahiri niciodată nu închidea un consiliu fără să audă părerile celorlalți mai întâi, iar faptul ca în acea zi procedase diferit îi ridica lui Sacral câteva semen de întrebare. Conducătoarea se îndreptă spre ieșire, trecând prin fața lui fără să-l privească. Sacral începu să sară într-un picior după ea, cu mână sprijinindu-se de pereții asprii. Jahiri mergea mult prea repede și încercând să o ajungă, un junghi puternic îi străbătu tot corpul din mijlocul cicatricilor, făcându-l să se prăbușească cu umărul de perete. Mușcându-și buzele ca să nu scoate vreun sunet de durere, Sacral o privi pe Jahiri urcând treptele spre turn. Nu o strigă, ci doar se uită la ea cum se îndepărtează.