Jace sta intins pe pat, cu mainile sub cap si picioarele intinse. Se uita la tavan, pierdut. Desi domneste tacerea in dormitor, ii vine sa urle , sa tipe, pana ramane fara suflare."Nu se poate. NU SE POATE!" .
Lacrimile ii ard fata, in timp ce durerea ii mananca din ce in ce mai mult sufletul . Numai la chipul ei se gandeste. Numai la buzele ei. Numai la ochii ei. Numai la EA."De ce? DE CE EA?". Buzele ii tremura, ochii ii ard, iar sufletul lui urla. Se simte singur. Se simte parasit. Se simte de parca o piesa din inima lui a disparut in negura noptii, fara urma. Se simte de parca a fost uitat. Se simte de parca este intr-o padure incetosata, singur, fara hrana , FARA SCAPARE. Se simte vulnerabil. Se simte ca inainte sa o cunoasca pe ea. " I-am spus ca am s-o protejez! I-AM PROMIS".
Desi este abia inceputul dupa-amiezii, cerul este intunecat. In dormitorul lui Jace domneste intunericul, singuratatea si tacerea. Numic nu a mai ramas din sufletului lui Jace. Nimic. Nu a mai ramas decat dorinta de a o gasi . Doar atat. "Trebuie sa o gasesc! TREBUIE!".
Toata suferinta. Toata durerea. Totul este acum in sufletul lui Jace.
Toata tacerea a fost intrerupta de un sunet foarte cunoscut lui . Cineva tocmai a batut la usa . Voia sa deschida gura si sa spuna Intra, insa nu putea sa o faca. Nu putea sa vorbeasca . Nu putea sa spuna nimic.
Chiar daca el nu a spus nimic, usa totusi s-a deschis.
-Avem sedinta.
In incapere intra o frumoasa fata, cu parul brunet, ochii caprui, si cu o mină trista. Era Isabelle, sora vitrega a lui Jace. Aceasta ii este foarte apropiata lui Jace. A suferit mult cand a murit iubirea vietii lui, pentru ca a fost cea mai buna prietena a ei.
-In 2 minute sa fii jos!
Tonul din vocea ei era mai mult trist, decat furios. Toate sedintele erau plictisitoare. Nimeni nu avea cheful si timpul necesar sa stea sa asculte ce are de zis Maryse. Dupa ce a devenit din noul secretar sef al Institutului, recapatandu-si runele, toata lumea stie ca ea se va autoproclama ca noul sef al Institutului.
-Hei, esti bine?
Jace nici nu o baga in seama . Ramase cu ochii la tavan, pierdut printre amintiri si ganduri.
-Ti-ai pierdut marea dragoste, evident ca nu esti bine.
Izzy avea mereu darul de a raspunde la propriile intrebari, de a se contrazice singura, atunci cand cineva nu o baga in seama, insa este atat de seducatoare, incat aproape toata lumea cu care vorbea parea interesata de ea. Si cei cu care nu vorbea.
Insa Jace chiar nu era interesat de ea si de ce avea de zis. Nu putea sa se miste, sau sa spuna ceva.
- Chiar trebuie sa vii. Stiu ca esti ranit , dar chiar trebuie!
Izzy se aseza pat. Isi puse mana pe mana lui Jace.
-Chiar daca nu stiu cum te simti, sa stii ca te voi sustine mereu, frățioare! Mereu tu, Alec si Max ati fost fratii mei. Stiu ca esti afectat de moartea ei dar...
- NU E MOARTA!
Jace izbuci. Se facu si mai rosu la fata, ramanand cu ochii in tavan. Izzy se uita la el, pierduta in suferinta din ochii lui palizi. Dupa doua clipe de tacere, Isabelle spuse:
-CHIAR trebuie sa vii jos.
Asta a fost tot ce a spus ea. Apoi pleca. Jace izbucni din nou in plans . Isi duse mainile la ochi, in timp ce sunetul plansetului lui acoperea tacerea din dormitorul afundat in intuneric .
"Te voi gasi, Clary Fray. Te voi gasi si te voi proteja. Chiar daca nu am facut-o prima data. Te voi gasi, si nu iti voi mai da drumul NICIODATA!"
YOU ARE READING
Shadowhunters - The story of the end➰
Science Fiction*continuarea sezonul 3 din perspectiva mea* -Unde e Clary?-spuse Jace, disperat. -Am omorat-o. E moarta. "Clary nu e moarta! Nu e moarta!" Acestea sunt cuvintele pe care si le spune mereu Jace in cap. Nu rezista nici o secunda cu gandul ca iubire...
