Nume de cod: Phoenix

Maybe I like her.

Linistea puse stapanire pe living si pe cei aflati in incapere. Natasha statea pe bancuta si privea in gol la paharul cu apa aflat in fata ei, Steve se legana pierdut pe scaunul de birou in timp ce dr. Banner se juca nervos cu ochelarii. Tony statea cu spatele la toti ceilaltiprivind costumul din otel ce trona in mijlocul incaperii pe cand Thor ce plimba nervos prin camera, in timp ce agent Hill privea fara vlaga ecranul unui calculator. Directorul Fury ii privea pe toti cei sin camera si observa ca agent Barton lipseste. Scoate un oftat.

-Cum s-a putut intampla una ca asta? intreba Thor.

-Nu stiu cum sa spun, frumuselule, dar ar fi trebuit sa afle odata si odata. spuse Tony.

-Tu chiar crezi ca era o varianta posibila sa ii spuna pur si simplu in fata ca parintii ei au abandonat-o? intreba Steve.

-Si vrei sa zici ca minciuna era o alegere buna? continua Tony.

-Baieti, incetati. Ce rost are acum sa vorbim despre asta? incerca Natasha sa ii linisteasca.

-Voi nu va dati seama? E exact ca anul trecut. Loki incerca sa faca acelasi lucru. spuse dr. Banner.

-Dr. Banner are dreptate, domnilor. spuse directorul Fury.

-Ar trebui sa nu ii mai dam apa la moara. continua Steve.

-Pai atunci ai face bine sa incetezi, capitane. spuse Tony.

-Cred ca tu esti ala care ar trebui sa isi tina pliscu. spuse Steve.

-Cred ca nu m-am facut inteles, anul trecut. Spune-mi inca odata. Cine e singurul din camera asta care poarta un costum mulat si e mai mult inutil?

-Da. Sigur... Un om mare intr-o armura. Daca dai armura jos, atunci ce ramane?

-Geniu, miliardar, cuceritor, filantrop.

-Baieti. Ati face bine sa incetati. spuse Natasha.

-Gata domnilor. Incetati. spuse directorul Fury. Unde este agent Barton?

Persoanele din camera se uitara unii la altii ridicand din umeri.

In timp ce la nivelul nivelele superioare ale navei era agitatie, nenumarati agenti incercand sa gaseasca dovezi, sa il supravegheze pe Loki sau sa pazeasca armele de la nivelurile inferioare, la nivelul 5, nivelul la care se aflau camerele agentului Barton, agentului Romanoff si a agentului Beart era chiar liniste. Nici urma de picior de agent pe coridoare, iar linistea trona in imensa sa intensitate. Coridoarele prost luminate pareau acum bantuite de spirite rele, demoni si alte fiinte din alte lumi. De cand un demon l-i s-a aratat lui agent Coulson si echipei lui, S.H.I.E.L.D si-a dat seama ca si fantomele pot pune in pericol populatia.

Agent Barton pasea intr-un ritm alert pe podeaua coridorului dee la nivelul 5 deranjand astfel linistea ce pusese cu totul stapanire pe nivelele inferioare ale aeronavei. Umbra sa il urma indeaproape, parca pazindu-l de spiritele malefice ce pareau a salaslui in zona.

Intr-un final, Clint ajunse la usa dormitorului Emmanuellei si ciocani in usa de metal, ezitand. Emmanuelle statea in pat, strangadu-si genunchii la piept si privind absent la usa. Ea auzi bataile lui Clint dar decise sa le ignore. Nu isi dorea niciun fel de companie, poate doar a pisicii sale albe pe care o lasese la prietena sa cea mai buna, in Paris. Un alt aet de bocanituri venisera dinspre usa. Emmanuelle era constienta de data asta ca daca va deschide va fi arestata pentru simplul fapt ca a spart reteua de securitate S.H.I.E.L.D , deci decise sa le ignore a doua oara. Un al treilea set de bocanituri se auzisera, co vocea lui Clint pe fundal:

-Em, intru!

Nu trecusera nici macar cinci secunde si usa se deschise. Emmanuelle nu isi muta privire ci continua sanpriveasca parca prin Clint ce statea in fata ei cu o figura ingrijorata. Emmanuelle nu schita niciun gest, spunand: