Am citit că dragostea e doar un impas,
Pe care îl găsești la orice pas.
Nu am putut continua lectura,
Fiindcă mă îngrozea literatura;
Mă speriau acele vorbe seci,
Pe care le simțeam atât de reci,
Chiar dacă veneau de la un om îndrăgostit,
Dar care rămase năpăstuit
De gândul clacării în fața ei,
În fața dragostei.
A iubirii împărtășite,
Care vine fără nicio rugăminte.
E doar un intrus în a ta inimă,
De care nu scapi fără vreo vină,
O rană sau durere pricinuită,
Care o să te doboare, fără de milă.
Şi frica mi-a intrat în vene,
Ducându-se adânc în gândurile mele,
Sporindu-mi durerea ce îmi săgetă trupul,
Chinuindu-mă să îmi păstrez suflul.
Aşa că aruncă și tu cu alte pietre,
Ce se înfing cu putere în durerile mele.
Distruge-mă din ce în ce mai tare,
Chiar dacă voi rămâne fără suflare.
