𝐥𝐢𝐭𝐭𝐥𝐞 𝐲𝐨𝐨𝐧𝐠𝐬

05

CAPITOLUL CINCI

După ce Yoongi insinua ca-i va spune adevăratul, Jimin nu mai putea avea răbdare pana se întoarcea acasă. Trebuia sa știe cât mai curând, dar dacă nu avea răbdare nu cred ca mai afla. Când Yoongi spune ceva trebuie sa respecți, iar blondul știe ca Jimin asculta și este un băiat de treaba încât sa nu se bage dacă îi spui sa nu. Cel puțin in ultimele zile așa se întâmplase și spera sa rămână așa. Pe de alta parte, blondului îi venea sa-și mutileze fata la cât de prost fusese. Nu trebuia sa insinueze nimic, acum Jimin sigur aștepta răspunsuri.

Se îmbarca rapid pentru munca și o zbughi pe usa, fără sa-l salute pe liliachiu. Voia ca ziua asta sa nu se mai termine, nu conta ca el mergea ma serviciu și ca stătea acolo pana murea de plictiseala, doar nu trebuia sa stea cu Jimin de vorba. Reușiseră sa țină asta secret cinci ani și acum se va da singur de gol datorită unei idioate de suzete mov. Trebuia sa aibă mai multă grija cu ele. Cât timp era in mașina și aștepta ca semaforul sa se facă verde, se gândi la ce scuze putea băga inafara de adevarata problema...

"— Poate dacă-i zic ca am copii din nou, ma va crede?" își spuse in șoaptă blondul pentru el, amintindu-și ca Jimin îl întrebase legat de asta și el răspunse suspect de calm. Cum era suspect, poate ca și Jimin credea fel și ca reușea cu scuza asta. "— Ba nu pot, de unde dracu iau eu plozi, o sa vrea sa-i vada!" dădu cu pumni in volanul mașini nervos și porni spre locul sau de munca. Se pare ca nu-l putea păcăli pe Jimin și trebuia sa fie sincer cu el. Poate nu va merge așa de rău.

• — •

Jimin se arunca pe canapea cu o punga de cipsuri nesănătoase in brațe. Nu-i mai pasa de cum arata in momentul acela, voia doar ca Yoongi sa fie acasă mai repede și ce metoda de trecere a timpului mai putea folosi inafara de a mânca cipsuri și a se uita la filme de acțiune. Nu avea jocuri și nici o consola pentru ca ultima data când se jucase cu Jungkook, in brunet afurisit de bun la jocuri, îl batu și și-o sparse. Nu avea de gând sa-și ia alta, dar nici sa de mai joace cu brunetul nu voia.

Era ora opt și jumătate și Yoongi nu era acasă, dar trebuia sa ajungă din clipa in clipa. Adică el stătuse o săptămâna pana la trei dimineața lucrând din greu și făcând tot ce se putea, Yoongi nici nu mai stia de ce se duce la munca. Când filmele și dramele plictisitoare se terminaseră, acum fiind pauza, Jimin închise televizorul și se duse la intrare pentru a se uita le vizor. Își puse un ochi pe o gaura mică și îl închise pe celălalt, dar statu așa doar o secunda, fiindcă un anumit blond intra nervos pe usa și il facu le Jimin sa cada.

"— Ce-ai patit handicapatule! Nu te uiti pe unde mergi?" striga Jimin nervos tinandu-se de încheietura maini. Avea deja destule răni și tăieturi le ia, nu stia de ce mai avea nevoie și de o vânătaie imensa. Yoongi doar se uita și mai nervos decât era la Jimin. Poate ca dacă se certau nu aveau sa mai vorbească, dar cu Jimin nu merge. Nu de putea împrieteni cu el dacă nu vorbea.