Capitolul 24

158 16 0
                                    

                                                                            ***Pov Sirena**

M-am asigurat de perimetru si nu vad vreo raza de reporter si ma indrept catre serviciul meu cu pasi repezi.

In sfarsit sunt libera,oare asa se simt si vedetele?

Alerg cu tocurile mele si intru rapid in restaurant respirand scandat.

-Esti bine?

Imi spuse colegul meu si eu dau din cap

Ma ridic si imi iau uniforma incepand sa lucrez.

De ce trebuie sa port tocurile la serviciu?Nu sunt secretara!

O sa port sandele de aici incolo.Picioarele ma omorau si simt ca am cuie in calcaie.

                                                                                          ***

Am muncit din greu si ma asez pe un scaun retras inchizand ochii.A fost foarte solicitat restaurantul acum.

-Jungkook,nu!

Cutitul ii patrunse abdomenul si eu incep sa plang in hohote.

-De ce mereu mori?De ce?Stai cu mine,nu vreau sa mori!NU o face!Nu vreau sa te pierd din nou!De ce nu vorbesti?Nu-i adevarat!Nu,nu ai murit!JUNGKOOK!

Jungkook de ce dispari?

-JUNGKOOK?MA AUZI?UNDE ESTI?

Ma trezesc brusc si eram transpirata fleasca.

-Se pare ca ai avut un cosmar.

Oftez si imi trec mana prin par

-Cred ca ar trebuii sa iei iei liber.

Imi spuse colegul meu si imi inmana un pahar cu apa.Il dau pe gat si il inapoiez imediat.

-Scuze ,creierul meu e incarcat cu de toate!

Imi spun si imi pun mana pe frunte

-Vrei sa te duc acasa?E cam intuneric afara.

Imi spuse si eu dau din cap in semn negativ

Ma ridic si imi iau geaca si ies din restaurant.Inca sunt in trauma de la acel cosmar.

Nu puteam pur si simplu sa fiu o fata normala?Cu o viata normala?Tessa asta nenorocita imi da cosmaruri.

Imi aduc aminte de anii adolescentei mele.cand Jungkook ma astepta mereu cand ieseam de la scoala,mergand impreuna pana acasa.Imi e dor de parintii mei care acum ma vegheaza din cer,au fost niste ingeri pentru mine cat timp traiau pe pamant si acum sunt niste ingeri adevarati.Parca imi vine sa plang

Imi dau tocurile jos mergand in picioarele goale pe soseaua rece.

Trec de trecerea de pietoni ajungand in blocul in care locuiesc.Deschid usa si urc in lift.

Ma gandesc la Jungkook cand era doar un adolescent si zambea mereu.Acum de abia mai vorbeste cu mine si de abia mai zambeste.Nu imi place sa-l vad asa.

Ajungand in apartamentul meu ma trantesc pe canapea.

Ma simt asa singura in apartamentul asta urias.



Save meWhere stories live. Discover now