Capitolul 4

7.4K 538 12
                                    

Parcă totul se întâmplă cu încetinitorul. Brațul lui Luke de pe talia mea mă împinge în spatele său."Haide,Harry.Poți mai mult de atât."

Harry și-a încordat maxilarul și m-a observat.Privirea lui feroce m-a făcut să îmi cobor privirea în pământ,rușinată.În ciuda faptului că totul se întâmplă peste puterile mele,îmi dau seama că e prima dată când stau în aceeași cameră cu un băiat frumos.Mă întreb dacă el poate spune același lucru.

"Cine ești?" întrebarea lui Harry îmi este adresată,ochii lui verzi întâlnindu-mi ochii albaștri.Întrebarea pare stupidă.El știe cine sunt.El știe cine mă vrea."De ce ești atât de importantă pentru Will?"

Am pășit în față,ieșind din scutul pe care mi-l crea Luke.

"Contează?"

"Da." a spus Harry înainte de a-și scutura capul."Nu,nu...nu cred că asta contează.Poți veni de bunăvoie acum cu mine sau voi fi nevoit de să iau cu forța și să-i spun lui Will despre împotrivirea ta."

"Harry,știu că există și altă soluție."a început Luke înainte ca Harry să-l întrerupă.

"Nu există nicio soluție legată de asta. "Harry a țipat la tatăl lui."La naiba!Oprește-te din a îngreuna asta."

Luke e pe punctul de a spune ceva,de a-l contrazice,dar s-a oprit.Pot să-l felicit pe Luke.Are o mare putere de a se controla.În loc să țipe la fiul său,Luke doar s-a uitat dezgustat. "Știi,Harry,când mi-ai zis că vrei să pleci de acasă,am fost fericit.Am crezut că fiul meu va face ceva cu viața lui.Va face ceva important."Luke și-a scuturat capul."Apoi am aflat de ce ai vrut să pleci.Ai vrut să devii un Dispărut.După câte te-am învățat...ai vrut să devii un monstru. "

Din când în când deranjat,Harry doar s-a uitat la tatăl lui.Mă întreb ce l-a făcut pe Harry să se depărteze de tatăl lui.Ce l-a făcut să devină un Dispărut.Din câte am înțeles,Luke nu e un băiat rău.Așa că bănuiesc că l-a crescut bine pe Harry.Cum poate fi un fiu atât de diferit de tatăl lui?

"Mă numești monstru doar pentru că așa crezi.Crezi asta în continuare și poți să dormi mai bine la noapte.Nu trebuie să te urăști pentru că m-ai lăsat să plec."a spus Harry printre dinții încleștați. "Mă consideri un monstru,deci te poți considera un erou. "

Un erou.În timpul meu liber când eram acasă,obișnuiam să citesc cărți despre eroi și ticăloși.În cărțile bune,eroii și ticăloșii nu erau foarte diferiți.Eroii aveau dorințe rele,la fel ca ticăloșii.Doar că eroii au mai mulți oameni care îi susțin și de aceea ei câștigă la sfârșit. 

Nu înțeleg ce a vrut să zică Harry când a afirmat că Luke vrea să fie un erou.Eroii nu sunt reali.Nu într-o lume ca asta.Nici cineva drăguț ca Luke nu poate fi un erou.

Luke nu pare a fi afectat de observațiile dure făcute de Harry.Doar se uită la peretele din spatele lui Harry.Apoi a revenit la mine."Harry, e o fată bună.Nu merită asta."

"Nu pot s-o protejez în modul în care vrei. " Harry se uită la mine și îmi doresc să stau în spatele lui Luke.

"Sunt cel care poate s-o protejeze.Trebuie doar să-i spui lui Will că nu ai găsit-o."Luke îl imploră pe fiul lui și mă simt vinovată pentru că face asta din cauza mea.

"Nu am nevoie de protecția nimănui." am protestat,privirile amândurora întâlnind-o pe a mea.

Harry s-a încruntat,dar nu amuzat sau confuz.Uimit.Cât de repede au traversat emoțiile pe fața lui,atât de repede au plecat.Trăsăturile lui au revenit la normal.Chiar și fără emoții arată ca un înger."Acum,te rog să vii cu mine.Sau îl voi suna pe Will să vină aici."

Extinction -in curs de traducere.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum