HOAȚA

Trecutul meu 1

Să vedem, ce aș putea să vă povestesc despre mine...Ah da !Vă spun toată povestea mea, deci...hai să începem...

Era odată demult...nu foarte demult, pentru că nu sunt așa bătrână...așa, să revenim...într-un mic sătuc de pe coasta estică a Spaniei, unde trăia o familie fericită...aș vrea eu !...era pe departe a fi fericită acea familie. Mda...e plictisitor să spui așa...zici că este vorba despre prinți și prințese în castele din marmură albă ca laptele.

Cum spuneam, familia aceea era un eșec total...cam ca mine, după spusele mamei. Mama, oh mama, femeia care mi-a dat viață...cum aș putea să te iubesc după câte mi-ai făcut !

Mama era o "femeie ușoară" cum se mai zice. L-a înșelat pe tata toată viața ei. Dar tatăl meu a iubit-o. Tatăl meu a iubit-o toată viața lui, nu că ar fi fost prea lungă...

Tata era mai mereu plecat cu munca, în speranța că putea să ne întrețină. Era zugrav. Dar știa să facă de toate. Cânta la chitară la adunările din cartier, sau la întâlnirile din vecini. Făcea orice, doar pentru a câștiga bani, pentru "familia" noastră. Pe lângă că a iubit-o pe mama, i-a dat libertatea de a fi cum îi place ei. O curvă. Nu o pot numi "mamă". Tata m-a învățat de mică să fiu o lady. M-a educat cum se poartă una în societate și a crezut în mine și mereu îmi spunea : "Tu vei ajunge departe, scumpa mea !Ai un talent ascuns și sunt sigur că mă vei face mândru într-o zi !" De asemenea, mereu îmi repeta, când stăteam la geam și priveam stelele lucitoare de pe cerul curat : "Adevărata împlinire nu este să ai o afacere de succes, ci să găsești persoana potrivită pentru tine cu care să-ți petreci restul vieții".

Când am împlinit vârsta de 6 ani, tata a fost plecat. Nu am fost foarte tristă pentru că urma să-l văd când se întorcea și știam că nu lipsește intenționat. Și acum îmi amintesc ziua aceea...a fost cea mai groaznică zi din viața mea...acea zi mi-a schimbat total viața...

Mama stătea întinsă pe canapea, cu un picior căzut pe podea, cu țigara în mâna dreaptă, trăgând ocazional câte un fum, în mâna stângă avea o sticlă de alcool...nu-mi mai amintesc clar ce era...și vorbea cu voce bețivă, comentând noutățile de la televizor. Pe măsuța de lângă canapeaua maro veche, erau întinse niște prafuri și o bancnotă rulată, ce arăta că tocmai ce se drogase cu puțin timp înainte să intru în camera ce duce spre ușa de ieșire. Am ieșit afară, fiind obișnuită cu viciile mamei...de fapt, aceasta era o simplă și normală zi de miercuri. Soarele strălucea cu putere ca întotdeauna. L-am zărit pe domnul Chuck, vecinul nostru și unul dintre cei mai buni prieteni ai tatei. Avea o față îngrijorată și venea hotărât spre mine. Mă întrebam ce poate fi în neregulă cu el. A venit aproape de mine, și-a pus mâna pe umărul meu, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. M-a îmbrățișat strâns, spunându-mi "Îmi pare rău, scumpa mea Éle, îmi pare rău că nu am fost acolo cu tatăl tău..." Lacrimile mi-au inundat ochii și am început să plâng din ce în ce mai tare. Știam despre ce e vorba. Știam exact despre ce e vorba !Am intrat în casă, mergând grăbită în camera mea. Mi-am luat un rucsac în care mi-am aruncat niște haine la întâmplare. M-am strecurat în bucătărie, de unde am luat rapid niște mere aurii, iar apoi am intrat în camera părinților mei. M-am urcat pe tăblia patului, am întins mâna și am căutat pe raft. Am apucat tenculețul de bani și l-am ascuns repede în ghiozdan, fără prea mare tragere de inimă, totuși furam de la părinții mei. Pe noptieră era poza tatei, pe care am luat-o și am băgat-o în ghiozdan. Am ieșit prin față, privind-o din nou pe mama mea. La știri era dat reportajul despre 7 muncitori, ce au fost găsiți morți în urma unui accident. Mereu îmi voi aminti spusele mamei "A dat norocul și am scăpat în sfârșit de tine, spune ținând sticla îndreptată spre televizor. Sper să scap și de tine, nimicule ce ești !spune apoi, făcând referire la mine." Am ieșit pe ușă, lacrimile curgând în continuu pe obrajii mei. Mi-am luat bicicleta ce era sprijinită de casă și am pedalat până ce am obosit...

Și așa am ajuns în Valencia, pedalând. Nu voiam să mă mai opresc până ce nu scăpam de acel cartier. Nu mi-am luat rămas bun de la niciun cunoscut, în speranța că nu mă va deranja nimeni. La trei zile după plecarea mea, în timp ce treceam pe lângă un magazin ce avea televizor, am văzut un reportaj. Era poza mea...eram dată dispărută. Domnul Chuck și soția lui și-au făcut griji că nu m-au mai văzut, iar a treia zi, chiar și-au dat seama că dispărusem. Am mers pe lângă bicicletă, pe străduțele înguste. Era frumos să stai și să privești oamenii și poveștile lor.

După trei săptămâni, mi s-au terminat banii și proviziile. Nu mai aveam ce mânca și stomacul meu începu să scoată sunete ciudate. M-am așezat lângă o casă, pe o pătură abandonată. Jumătate de zi am stat acolo și am privit lumea ce trecea pe lângă mine. Unii mâncau, alții stăteau cu familia, eu flămânzeam stând ca un cățel abandonat. Priveam merele de la o tarabă din apropiere. Erau așa de roșii. Dar nu mai aveam bani...

Lângă mine s-a așezat o fată. Părea de vârsta mea. Era blondă și avea sprânceana stângă tăiată. Era frumușică ce-i drept. Îmbrăcată cu niște pantaloni scurți de blugi, un tricou larg și niște teniși, fata îmi zâmbi.

-Eu sunt Aliana, spuse întinzând mână.

-Eu sunt Élenna, am răspuns strângându-i-o.

-Te-am văzut zilele astea...ești fata care a fugit de acasă și e la știri, nu ?

-Da...

-Bănuiesc că ai rămas fără provizii, nu ?

-Da...

-Vino cu mine !mi-a spus.

M-am uitat la ea și vorbea serios. Ne-am ridicat de jos și am mers la taraba ce o văzusem mai devreme. Mi-a șoptit "Fă ce fac și eu !", după care a înșfăcat trei mere și a fugit. Am privit-o cum se îndepărtează, așa că am făcut ca ea. Am luat două mere în ambele mâini, după care vânzătorul a ieșit nervos din magazinaș. Am urmărit-o, fugind de moșul furios. După ce acela ne-a pierdut urma, am urcat niște scări din piatră ale unui pod. Am intrat într-o construcție pustie tot din piatră. Aceasta a fluierat de două ori, după care, copii au început să iasă. Erau încă trei fete și patru băieți, pe lângă noi.

Și așa a decurs copilăria mea, de la 6 ani până la 21.

•
•
•
Salutări din nou, dupa ceva timp, 2 ani, dragă comunitate wattpad. Am găsit aceste schițe în ciornele mele și am zis că ar trebui să le postez so i hope you enjoy this❤