Cuvant de onoare

Capitolul 3

Doi ani mai tarziu.

- Imi pare rau ca a trebuit sa va deranjez, domnule Masters -incepu sa spuna Ethel Ramsay cand il vazu pe Javier coborind din masina. Ingrijorata, observa expresia lui de iritare si rigiditatea umeriilor sub camasa alba. Era furios si il intelegea. Stia ca lucra multe ore la companie si sa il cheme  pentru a veni din  Wakeham pana la Londra... Dar era ingrijorata. Si Joe de asemenea.

- Ai făcut bine ca m-ai chemat, Ethel -ofta Javier. Daca cineva trebuie sa isi ceara scuze, eu sunt acela. Ar fi trebuit sa fiu mai atent la tot.

Era vina lui. Pastrase minimul  de contact cu Zoe in ultimele paisprazece luni, de la episodul din casa parintilor sai, in Adaluzia. Atunci i se  paru ca asa era cel mai bine, dar incepea sa creada ca se inselase. Lipsa lui de judecata il facea sa fie furios pe el insusi.

- Unde este? -intreba. In acel moment, ceva ce semana cu un ghemotoc de blana se aseza intre picioarele lui pe burta si cu limba scoasa. 

- Ce naiba e asta?

- Boysie -raspunse Ethel, un pic mai linistita. Seful ei era o persoana minunata, dar cand era furios... mai bine sa nu te apropii. E catelul domnisoarei Zoe. Se adora unul pe altul. L-a gasit abandonat pe strada si a decis sa il pastreze. Lasa par peste tot,dar l-am scapat de pureci.

Javier lasa sa ii scape un oftat. Deci gradina zoologica a lui Zoe se marise. Ultima data erau trei pisici si o vulpe abandonata, care din fericire s-a intors inapoi in padure.

Infometata emotional in cea mai mare parte a copilariei sale, Zoe avea nevoie de afectiune, asa ca aceasta mica gradina zoologica ii era permisa. 

- Unde e ? -repeta, intrand in hol.

- Cu masina -spuse Ethel , cu o expresie ingrijorata.

Cu cateva saptamani inainte , Zoe il sunase pentru ai spune ca dorea sa cumpere o masina. Era o cerere rezonabila ; pana la urma urmei, avea deja nouasprazece ani. Administratorul contului acceptase sa ii dea bani si Zoe incepu sa primeasca lectii de condus. Totul parea sa mearga cat de cat bine, asta pana cand primi un bilet de la Ethel in care ii spuse:

Domnisoara Zoe iese cu persoane foarte ciudate. Eu si Joe facem tot posibilul pentru a o controla,dar nu e suficient. Puteti sa veniti?

Javier trebuia sa stie mai mult despre aceasta problema inainte a a se confrunta cu ea.

- Atunci avem timp pentru a-mi povesti -spuse luand-o de brat pe Ethel si intrand in salonul de zi.

- Nu condusul este problema, domnule Masters. Problema e ca a insistat sa cumpere una dintre acele masini sport... Joe a incercat sa o convinga ca pentru o incepatoare nu e o idee buna, dar domnisoara Zoe nu l-a ascultat -incepu sa povesteasca menajera lui, agitata. - Asculta doar de Oliver Sherman. Si stiti ceva? A convins-o sa ii lase lui masina si vine in fiecare dupa-amiaza sa o ia pentru a o invata sa conduca...dar din cate stiu eu, baiatul asta a distrus doua masini pe care i le-a cumparat tatal sau. Si asta nu e cel mai rau -continua  Ethel, din ce in ce mai agitata. Iese cu persoane ciudate... Joe si eu credem ca aceste persoane ies cu ea doar pentru a profita de pe urma ei. Dumneavoastra stiti ca suma de bani pe care ii primeste lunar a crescut de cand ea a implinit optsprazece ani... bine, pai acei bani ii cheltuieste impreuna cu ei, mai ales cu acel Sherman. Eu am incercat sa o avertizez, si Joe de asemenea, dar nu ne baga in seama. De multe ori cand iese se intoarce in zorii zilei. Si inca un lucru...

Sirul de probleme expuse fu intrerupt de un scartait de roti.

- Ei trebuie sa fie...

Javier iesi din casa din doi pasi. Langa Jaguarul lui se afla parcat un stralucitor Lotus rosu.